DOINĂ¹ DESPRE SCRIEREA ÎN LIMBA DACĂ², ADICĂ A CERULUI³ ŞI DESPRE NEASEMUITUL NEAM AL DACILOR⁴, ZIŞI ŞI GEŢI⁵     

 

Foaie verde⁶, vârf de săgeţi⁷

Să-i amintim şi pe geţi:

Erau un neam de poeţi⁸

Şi de anahoreţi,⁹

Aveau şapte vieţi¹⁰

Şi-i aruncau în cer pe băieţi,¹¹

Pentru cele şapte peceţi.¹²

Nu se lăsau prinşi de tristeţi¹³

Şi scriau în cer cu frumuseţi,

Înmuiate în vieţi.¹⁴

Aveau meşteri faur.¹⁵

Scriau cu soare şi aur,¹⁶

Cu colţi de balaur,

Cu coarne de taur,

Cu otravă de laur,

Cu glas de graur,

Cu lacrimă de minotaur.¹⁷

Foaie verde, vârf de săgeţi

Să-i amintim şi pe geţi:

Neam de poeţi,

Şi de ceteţi,¹⁸

De profeţi¹⁹

Şi-anahoreţi,

De gânditori asceţi.²⁰

Scriau pe cer cu săgeţi,

Cu tinctură de soare,²¹

Care vindecă şi nu doare…²²

Cu bucurie, cu durere mare,²³

Cu albastru de cer şi de mare…²⁴

Scriau pentru-ale noastre vieţi;²⁵

Scriau pe cer cu frumuseţi,

Cu litere de apologeţi,²⁶

Pentru noi logofeţi,²⁷

Pentru alţi târgoveţi,²⁸

Foaie verde, vârf de săgeţi

Să nu-i uităm pe geţi,

Neam de poeţi,

De atleţi,²⁹

Şi de anahoreţi.

Lucian Strochi