DOINA DE COLINDA

Colindă, colindă,2

Uită-te-n oglindă,3

Să-i vezi urătorii;4

Stele vor s-aprindă,5

Lumea s-o cuprindă.6

Colindă, colindă,

Ieşi gazdă în tindă,7

Nu sta după grindă,8

Să-ţi vezi urătorii,

Că-ţi deschid iar zorii.9

Colindă, colindă,

Masa s-o întindă,10

Pentru o merindă,11

La dans să se prindă,12

Dorul să-i cuprindă.13

Colindă, colindă,

Uită de oglindă.14

Lucian Strochi

 Doină de colindă1acest text demonstrează o dată în plus că doina este o supraspecie literară lirică. În cazul de faţă doina devine colindă şi invers. Prin colind(ă) se înţelege un cântec tradiţional cântat de cete de copii, flăcăi sau adulţi pe la casele oamenilor cu prilejul sărbătorilor de Crăciun. Apare însoţit de diverse datini populare, alcătuind un adevărat spectacol sincretic. Epimologia termenului e cotroversată, el întâlnindu-se cu variaţii destul de mici la cam toate popoarele: megl. Colidă, sl. Koleda, lat. Calendae, bg. Koleda, sb. Kolenda, rus. Koljadă, ceh., mag. Koleda. Şi familia de cuvinte (lexicală) este foarte bogată ajungându-se până la colindătură s.f. peregrinare, calindroi (colindroi) s.m. crai, muieratic, leneş, haimana, colindeţ s.n. colinde, dar,  răsplată pentru colindători, colac, covrig de Crăciun, umblat, hoinărit.

Colindă, colindă,2 – iniţial colindele aveau o funcţie ritualică, anume aceea de urare pentru belşug, fertilitate, rodire şi bogăţie. De asemenea, colindele aveau şi scopul de a alunga spiritele rele, dar şi acela de a te întâlni cu strămoşii plecaţi pe celălalt tărâm. Ele moştenesc funcţiile sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie şi a Dies natalia Solis Invincti. Grecii nu aveau o asemenea sărbătoare de unde şi expresia: „Până la calendele greceşti”, adică „Niciodată”. Colinda este un ritual complex care depinde de câteva date: destinatarul (care poate fi de fată, de băiat, de negustor, de tineri însurăţei, de logodnici, de gospodari), locul de desfăşurare a colindului (fereastră, la intrarea în casă), momentul (de doliu, de zori). Un colind de doliu se transforma într-un bocet şi avem deci o axă doină –colindă – bocet. În ceea ce priveşte ritualul propriu-zis, Ovidiu Bârlea şi Emilia Comişel identifică trei mari categorii: colindul celor mici (piţărăii sau mersul cu Moş Ajun) –cu caracter agricol, prin care se urează belşug la grâne şi la animale şi care se încheie cu solicitarea aluzivă sau directă a darurilor; colindul cu mască (mersul cu capra (sau ţurca, brezoaia) –rămăşiţă a cultului dionisiac, mersul cu ursul, moştenirea a cultului totemic al ursului şi colindatul propriu-zis, al cetelor de fete sau flăcăi

Uită-te-n oglindă,3oglinda are un rol ritualic foarte puternic, fiind receptată ca fiind un obiect magic, cu puteri foarte mari, adesea malefice. (În casa mortului, oglinzile se acoperă cu pânză albă sau neagră)

Să-i vezi urătorii;4 ­urătorii, adică participanţii la acest ritual. Oglinda are rolul de a media vederea.

Stele vor s-aprindă,5 funcţia magică, de vrajă este foarte puternică. O altă explicaţie ar fi faptul că acum cerurile se deschid şi/sau se apropie mult de pământ.

Lumea s-o cuprindă.6cântecul, ritmul, mitul, ritualul sunt meta realităţi şi prin urmare pot cuprinde lumea „lumească”.

Colindă, colindă,

Ieşi gazdă în tindă,7 –invitaţia de a ieşi în tindă înseamnă de fapt  o participare directă la ritual. Tinda este o încăpere mică situată la intrarea caselor ţărăneşte. Seria sinonimică a tindei este impresionantă: cerdac, pridvor, prispă, pronaos, coridor, culoar, galerie, gong etc.

Nu sta după grindă,8 –grinda este stâlpul casei şi adesea răbojul ei. Dar grinda are rolul de a împărţi casa în zona umană, păgână şi cea sacră. Colindul cere gazdei să intre în zona păgână.

Să-ţi vezi urătorii,

Că-ţi deschid iar zorii.9aluzie la una din funcţiile magice ale colindului.

Colindă, colindă,

Masa s-o întindă,10uneori colindele durau câteva zile şi cuprindeau şi veritabile ospeţe.

Pentru o merindă,11 – eufemism, obţinut atât prin forma de singular (rară) şi prin faptul că prin merinde se înţelege o masă frugală.

La dans să se prindă,12aici se vede încă o dată funcţia sincretică a colindului.

Dorul să-i cuprindă.13ca orice text evocând timpul, colindul poate conţine şi nostalgie, dor, regret, speranţă etc.

Colindă, colindă,

Uită de oglindă.14această invitaţie vrea să sublinieze rolul iniţiatic al colindei. Uitându-te a doua oară în colindă, poţi observa mai bine schimbarea de stare.