DOINA DESPRE CEI CINCI BRANCOVENI DECAPITATI IMPREUNA CU DE DOUA ORI CREDINCIOSUL IANACHE SFETNICUL (1)

DOINĂ DESPRE CEI CINCI BRÂNCOVENI1 DECAPITAŢI ÎMPREUNĂ CU DE DOUĂ ORI CREDINCIOSUL IANACHE SFETNICUL2 

Frunză verde de pelin,3

Brâncoveanu Constantin,4

Domn muntean şi domn creştin,5

Piere de-un hanger străin.6

Brâncoveanu voievod,7

Dă tristeţilor năvod8

Într-un veac trist şi nerod.9

Se pregăteşte să moară

Pentru credinţă şi ţărişoară.10

Vânzare-i cerură,

Cu jumătate de gură.

Brâncoveanu Constantin,

Crud şi nemilos destin:

Să moară de patru ori,11

Pentru fiii iubitori,

Morţi şi ei la rândul lor,

Pentru-un tată iubitor.

Unul fu tot Constantin,12

Verde ca un mândru pin,

Muri fără vreun suspin,

Fără vreo ocară,

În oraşul ce-i purtară,

Numele, ultima oară.13

Altul fu Ştefan, 14

Se prăvăli ca un tufan,

Mirosind a flori şi fân,

Mândru că murea român.15

Altul fu Radu,16

Înalt ca bradu.

Când se prăvăli,

Tot codrul vui,

Până-n zori de zi.

Ultimul era Matei,17

Mirosea a flori de tei,

A reavăn pământ,

Mirosea de-atunci a sfânt.18

Muri şi Ianache sfetnic, 19

Să fie şase-n pomelnic

Şi-ntr-un calendar jertfelnic.

Patru fraţi,

Decapitaţi,

Pe mâna morţii daţi,

Şi un tată,

Fără pată,

Muriră la Stambul:

Pentru credinţă – destul!20

Pentru pildă – destul!21

Împlinit le fu destinul…

Atunci muri şi muezinul 22

Şi Ahmed23 se văieta

De rău ce îi părea…

Frunză verde de secară,

Pe cei şase-i plânse-o ţară,

Printre cei sfinţi îi urcară.

Frunză verde de pelin,

Brâncoveanu Constantin,

Merita mormânt creştin24

Şi dumnezeiesc destin.25

Lucian Strochi