DOINA DESPRE CEI CINCI BRANCOVENI DECAPITATI IMPREUNA CU DE DOUA ORI CREDINCIOSUL IANACHE SFETNICUL (2)

DOINĂ DESPRE CEI CINCI BRÂNCOVENI1– această doină se apropie foarte mult de o baladă populară. În folclorul românesc chiar circulă câteva variante a unei balade având acelaşi subiect. Am considerat textul ca fiind totuşi o doină pentru că textul are un epic minimal, dar esenţializat, punctul culminant luând locul desfăşurării acţiunii. Intensitatea sentimentelor, atitudinea lirică, elegiacă, durerea – toate acestea transformă textul dintr-unul epic într-un text liric. Există şi unele argumente exterioare, cum ar fi sintagma frunză verde specifică doinei sau folosirea monorimei în mai multe situaţii. Au existat desigur mai mulţi Brâncoveni, dar ne-am oprit la un singur moment şi anume execuţia celor cinci; de altfel ei apar explicit într-o gravură, inclusiv cu numele lor.

DECAPITAŢI ÎMPREUNĂ CU DE DOUĂ ORI CREDINCIOSUL IANACHE SFETNICUL2Ianache  Sfetnicul se numea Ianache Văcărescu şi era cel mai de seamă sfetnic al domnitorului, având şi funcţia de vistiernic.

Frunză verde de pelin,3pelinul este o plantă amară. Am ales pelinul din această cauză şi nu din necesităţi de rimă. Tonul doinei este unul amar.

Brâncoveanu Constantin,4 – Constantin Brâncoveanu este adevăratul protagonist al doinei. Biografia sa succintă indică faptul că s-a născut în 1654, la Brâncoveni (azi sat şi comună din judeţul Olt), că era fiul postelnicului Papa (Matei) Brâncoveanu şi al Stancăi (născută Cantacuzino). După tată era nepotul vornicului Preda din Brâncoveni (ucis în răscoala seimenilor şi a dorobanţilor împotriva domnului Constantin Şerban. Preda Brâncoveanu a fost sugrumat în 1658 din ordinul lui Mihnea al III-lea), iar după mamă al postelnicului Constantin Cantacuzino, unul dintre cei mai influenţi boieri din Ţara Românească. După uciderea lui Preda, avea să fie crescut de văduva acestuia Păuna Brâncoveanu. De educaţia lui s-a ocupat stolnicul Constantin Cantacuzino, viitorul domn învăţând greaca, latina şi slavona. În 1674 s-a căsătorit cu Maria, fiica lui Neagoe din popeşti, la rândul său fiu al fostului domn Antonie din Popeşti. Cu Maria, Constantin Brâncoveanu a avut 11 copii: patru băieţi Constantin (căsătorit ci Aniţa Balş), Ştefan (căsătorit cu Balaşa Cantacuzino), Radu (logodit cu fiica lui Antioh Vodă Cantemir) şi Matei şi şapte fete (toate măritate): Stanca (măritată cu Radu, fiul lui Alexandru Iliaş Vodă, ultimul Muşatin), Maria (cu Constantin Duca, domnul Moldovei), Elenca (Ilinca) (cu Scarlat Mavrocordat), Safta (cu Radu Creţulescu), Ancuţa (cu Nicolae Puset), Balaşa cu ţaringrădeanul Manolache Lambrino  şi Smaranda (căsătorită cu un Băleanu).

Domn muntean şi domn creştin,5 în balada lui Vasile Alecsandri apar versurile: Brâncoveanu Constantin/ Boier vechi şi domn creştin”.

Piere de-un hanger străin.6 –cei cinci Brâncoveni au fost decapitaţi, dar nu ştiu dacă cu securea, paloşul sau hangerul. Hangerul era totuşi o armă turcească.

Brâncoveanu voievod,7 –am folosit şi epitetul „voievod” pentru a arăta atât vechimea, cât şi importanţa funcţiei sale.

Dă tristeţilor năvod8vers frumos, ce nu cred că trebuie explicat.

Într-un veac trist şi nerod.9 –veacul al XVIII-lea nu a avut un început prea bun pentru Români. Să ne amintim, pe lângă moartea tragică şi eroică a celor cinci Brâncoveni şi de lupta de la Stănileşti pe Prut, care a dus la pierderea domniei lui Dimitrie Cantemir. De altfel, din 1711 când pe tronul Moldovei şi din 1716 pe tronul Ţării Româneşti ajunge Nicolae Mavrocordat şi până la 1981 înregistrăm Epoca fanariotă, care s-a remarcat între altele prin grecizarea domniei, a Sfatului domnesc, a Bisericii, culturii şi învăţământului, prin sporirea faţă de Imperiul Otoman, prin fiscalitatea excesivă şi restrângerea autonomiei interne.  Tot secolul al XVIII-lea mai consemnează pierderi teritoriale, Imperiul Habsburgic ocupând în 1718 Banatul şi Oltenia, iar în 1775 Bucovina, precum şi răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784).

Se pregăteşte să moară

Pentru credinţă şi ţărişoară.10 – au existat mai multe „capete de acuzare”, (nouă la număr după Del Chiaro) printre care era acuzat de corespondenţă secretă cu Austria, Moscova, Prusia, Polonia şi Veneţia, de primirea unei diplome austriece prin care era declarat principe al Sfântului Imperiu Roman, pentru sumele depuse la Viena şi Veneţia, pentru fuga lui Toma Cantacuzino, pentru că îşi cumpărase instrumente muzicale de la Viena pe care nu le avea nici sultanul, pentru că bătuse monedă de aur în Transilvania, pentru că stătea şase luni pe an la Târgovişte aducând pagube Bucureştiului, pentru că cumpărase mai multe moşii, pregătind pe una şi construirea unui palat. Credinţa intervine atunci când li se propune renunţarea la credinţa lor şi trecerea la religia musulmană. Termenul de ţărişoară este folosit pentru a mări efectul de compasiune.

Vânzare-i cerură,

Cu jumătate de gură.

Brâncoveanu Constantin,

Crud şi nemilos destin:

Să moară de patru ori,11practic, Constantin Brâncoveanu murea odată cu fiecare fiu al său.

Pentru fiii iubitori,

Morţi şi ei la rândul lor,

Pentru-un tată iubitor.