SEXTINA I¹ despre ultimul Inorog   1    177  

        ¹ sextina – Termenul provine din francezul sextine (după latinescul sextus-al şaselea) şi este un poem sau o poezie în care strofa are şase versuri. Am folosit însă mai vechiul înţeles al sextinei ce provine din provensală (secolul XII)  şi defineşte o poezie de formă fixă, alcătuită din şase strofe de câte şase versuri fiecare şi o ultimă strofă de trei versuri, poezia având 39 de versuri. Sextina a avut numeroşi adepţi, unii de marcă: Dante, Petrarca, poeţii Pleiadei (Ronsard), Uhland, Kipling, Ezra Pound, T. S. Eliot, W. H. Auden, iar la noi George Coşbuc, care vine cu unele noutăţi. Această primă sextină are următoarele rime  : strofa I (ABABAB) are rime încrucişate, strofa II (CDCDCD) acelaşi tip de rimă; strofa III (EFEFEF) de asemenea. Următoarele strofe sunt tot cu rime încrucişate, dar în oglindă (strofa IV (BABABA) cu strofa I), strofa, strofa V (DCDCDC) cu strofa II,  VI (FEFEFE cu strofa III). În fine, strofa finală  conţine cuvinte pentru toate rimele folosite: plate   (A) Inorog (B) grog, (B) departe,(C) aleargă (D) album (E),  lup (F ).  Structura ritmică a poeziei Este deci următoarea:

ABABAB_strofa I_CDCDCD strofa II EFEFEF strofa III_a,bb,c,d,e,f –strofa VII

BABABA  strofa IV DCDCDC strofa V FEFEFE strofa VI

Să recunoaştem că e un exerciţiu de virtuozitate trecut cu succes…

Brav, sufletul meu cerşeşte dreptate,²  dreptatea este unul din cuvintele triadei Adevăr, Iubire, Speranţă.

Sunt ultim, paşnic, străveziu inorog,³  -inorogul m-a fascinat dintotdeauna, fiind animalul meu preferat. În romanul Cicatricea există o frumoasă poveste de dragoste între un om şi o licornă. (inorogul mai poartă numele de unicorn sau licornă). Inorogul apare şi în Alfabetul animalelor unde e descris cu principalele sale caracteristici: „  corn/Săgeată spirituală,/Rază solară,/Sabia Ta tutelară./Inorogul nu se lasă atins/ prima oară/Decât de-o fecioară/ Nu poate fi învins;/Decât de un  leu/ Paraleu/De a sulfului/ Suflare, /Duhoare./Căci inorogul e a mercurului/Putere şi-nfăţişare, /Duşmanul impurului,/Simbol de virtuţi regale…/E cast,/ Puternic, plin de fast,/Apărător de dreptate şi lege: /E mai mult decât un rege;/Stăpânul ploii;/Corn ridicat spirituală fecundare;/Înverzeşte otava;/Descoperă otrava;/Primul dintre judecători:/Se coboară din nori/Şi loveşte cu putere de mii de waţi/Cu cornul pe vinovaţi./Altfel e cea mai blândă făptură/La chip şi căutătură.” Unicornul apare fiind descris după unele dicţionare ca fiind” un animal mitic în general descris ca având corpul şi  calul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn în mijlocul frunţii.” Personal îl consider o metamorfoză îngheţată a imaginarului, aşa cum mai apar himera, sfinxul, grifonul etc. În fruntea tuturor perechilor de animale cărora le dă nume Dumnezeu se află inorogul. În Biblie el este ilustrat în episodul Adam şi Eva, fiind între ei. Pe timpul potopului el a fost cel care a salvat Arca, legând-o şi trăgând-o cu cornul său imens. Semnificaţia versului este legată de acest episod.

Singurul rămas viu acum în cetate,⁴  – inorogul este o fiinţă solitară, de aici şi tragismul său.

Un straniu, un miraculos epilog,⁵  – sfârşitul lumii poate fi şi imaginea unui inorog umblând singur printr-o cetate.

  Singura vorbă din mii de citate,⁶  – dar inorogul este şi un simbol al înţelepciunii, esenţializând lumea până la cuvânt.

Adevărul, e viciu, e toană, drog.⁷ –inorogul e mereu însetat de adevăr.

Pentru voi, doar o pagină de carte,⁸  – inorogul sau sufletul poetului sunt doar o pagină de carte

Un vers ciudat, năuc, în limba spargă,⁹  – limba spargă – un metalimbaj creat pe poeta Nina Cassian –  nu poate fi tradusă. Limba spargă se bazează doar pe unele aluzii fonice, dar cuvintele folosite nu au nici un înţeles. (cu o excepţie: poemul Cum memorează  un ştrengărel numele lunilor   de Christian Morgenstern, în traducerea Ninei Cassian, unde cuvintele sunt un rebo cu unele elemente comune: capră + aprilie = caprilie, sau unele cuvinte cu mici modificări fonematice (Jaguarie, Zebruarie, Moartie, Maidan, Junincă, Iuliţă, Viespenbrie, Coptombrie, Recembrie etc). Versul vrea să sugereze faptul că înţelegerea lui este aproximativă, extrem de vagă, un ecou al unor cuvinte ştiute.

Oglindă printre-atâtea vise sparte,¹⁰  – versul, deşi ciudat, rămâne o oglindă printre vise sparte, reflectând o irealitate, sau o realitate întoarsă sau deformată.

Un duh păgân, acum adus pe targă,¹¹  – această enumerare a unicităţii, urmăreşte unificarea simbolurilor, semnificaţiilor, aşa cum într-un inorog se regăsesc am văzut mai multe fiare. Aluzie şi la pierderea vârstei de aur, a nemuririi, a tuturor datelor din timpul pre-creştinismului. Sufletul primitiv e bolnav, corupt de noi realităţi.

Rămas doar în blazoane şi în arte,¹²  – acest suflet primitiv se refugiază în blazoane şi arte, singurele locuri unde poate fi nemuritor.

Spre care visul tău măreţ aleargă.¹³ –vers enigmatic: nu ştim care e acel vis măreţ şi nici cui aparţine. Oricum acest ultim vers al celei de a doua sextine, pregăteşte saltul de la unic, unu, la dublu.

Ne întâlnim, deci, pe colbuitul drum,¹⁴  inorogul sau oricare din metamorfozele sale joacă acum cartea dublului, cu toate consecinţele şi iniţierile. Dublul încearcă o călătorie iniţiatică parcurgând un drum colbuit.

Parcă suntem centauri, un singur trup,¹⁵ – acomodarea cu ideea de dublu nu este una dintre cele mai uşoare şi atunci inorogul încearcă o stratagemă de „doi în unu”, centaurul, pe jumătate cal, pe jumătate om sau dintr-un alt unghi inteligenţa pură cu vitalitatea pură.

Perdea de ape,¹⁶ –într-o  lume pe dos şi apa poate fi verticală, fără să fie ploaie.

de raze şi de fum,¹⁷ –lumea increatului, cuprinzând atât lumina, cât şi întunericul.

Amirosind a galben, un cantalup,¹⁸ – galbenul este asociat luminii, deci vizualului. Am încercat să excit şi alte simţuri cum ar fi mirosul (cantalupul este o varietate de pepene galben, frumos mirositor, cu o aromă de neuitat, cu miezul dulce (gustul). Numele în vine de la cantalup din italiană, însemnând „cântă lupul de pustiu” (auzul). Cantalupul este deci o adevărată sinestezie.

A miere prea grea (ce distilat parfum),¹⁹ –aceeaşi zonă olfactivă, mirosul mierii fiind şi el irezistibil.

Furată de ursul brun acum din stup.²⁰  – scenă evocată în atâtea scrieri literare şi chiar generând o expresie „ca ursul la miere”.

Albe, luminile s-au adunat în stog, ²¹ –mereu acelaşi efort de unitate, de unicitate.

Ca nişte ierburi străvechi, inelate. ²² –joc al imaginarului. Probabil ierburi spiralate, spirala fiind una din engramele universului.

Timpul ezită azi ciung, orb şi olog,²³ –zbaterea eroului nu este singulară. Până şi timpul ezită, de parcă ar mai fi trăit odată aceeaşi clipă.

De-ai crede că faptele-s judecate, ²⁴ – la aceeaşi trăire, aceeaşi măsură, după cum la aceeaşi faptă, aceeaşi judecată.

Că ai citit un inutil decalog,²⁵ –decalogul (din greacă deka – zece, logos-cuvânt, ştiinţă), prin urmare zece porunci cuprinde un cod de zece reguli religioase, cu o semnificaţie atât religioasă, cât şi morală, pentru iudaism şi creştinism. Cele zece porunci se adresau numai bărbaţilor evrei. umărul poruncilor e unul variabil de la 5 la 19. Multe dintre porunci au o zonă limitată de interdicţie. De pildă porunca referitoare la închinarea la un singur zeu, are sens doar într-un areal politeist. Există o neconcordanţă vizibilă între cele zece porunci la diferite credinţe (religii). Un singur exemplu: porunca a VI-a în învăţătura ebraică suna aşa: Să nu ucizi; în învăţătura augustino-luterană: Să nu preacurveşti; în învăţătura ortodoxă: să nu ucizi; în învăţătura catolică: Să nu faci fapte necurate.

Cu versetele vagi, desperechiate.²⁶ – referire la textele diferite din diferite religii.

Lăstar, puiet, sau doar simplă vargă,²⁷  – viaţa apare sub cele mai neaşteptate forme

Suntem aproape de viaţă, de moarte,²⁸ – ideea de dublu se verifică temporal, prin trăirea comună a unor evenimente fundamentale.

Imaginea de cretă să o şteargă,²⁹  vers enigmatic, nu ştim ce este acea imagine de cretă: o stâncă, o peşteră, un înscris pe o tablă neagră?

Privirile de vor să ne mai poarte,³⁰  – ideea de dublu de cuplu persistă. A privi  spre acelaşi ideal, spre acelaşi loc reprezintă una din formele cele mai clare, mai palpabile ale iubirii.

Şi ochiul să-l iubească, nu să-l spargă.³² –din nou un vers enigmatic. Să fie vorba de ochiul atotvăzător al  dumnezeirii, cel înscris într-un triunghi? Sau e o sinecdocă pentru adevăr, mai drag ca lumina ochilor?

Să pună viaţa, parte peste parte.³¹ –viaţa devine o haină oarecare, chiar dacă e împăturită cu grijă, pentru o călătorie îndelungată.

Vreau braţe să mă sfâşii sau să mă rup,³³  – într-un alt poem scriam: „de-s lanţ, vrea braţe să mă rup”. E vorba de nevoia   braţelor de a sfâşia, de a face suportabilă o durere paroxistică sau de nevoia de a găsi resurse interioare pentru un gest hotărât, poate chiar o autodistrugere.

Accept doar nemurirea drept alb costum,³⁴ –a accepta nemurirea nu e un lucru atât de simplu. Un exemplu strălucit e cazul prinţului din aceeaşi tinereţe fără bătrâneţe deja evocată.

Vocalele roiesc, în sălbatic grup,³⁵  – scrisul e un mod de a trăi. El se iveşte într-un moment important al dezvoltării societăţii umane. Sau poate e vorba de cuvântul care încearcă să se nască din sunete perfecte, din vocale.

Consoane negre curg, ca părelnic fum,³⁶   – consoanele nu au mobilitatea vocalelor dar alcătuiesc scheletul unui cuvânt. Atunci când ele curg, cuvântul devine fum, o umbră vagă a combustiei.

Mă cuceresc, mă dăruiesc şi mă ocup,³⁷–uneori trebuie să lupţi cu tine însuţi, pierzând şi câştigând, dar luptând.

Doar gânduri noi rămân să-ndrum.³⁸ –fiecare gândire s-ar vrea să fie personală, să comunice adevăruri neştiute. Evident e vorba de o iluzie.

Acum beau grog, mintea, visarea-s plate,³⁹  – grogul e văzut ca un drog, dar şi ca un lucru căldicel, dulceag, acceptat de toţi la o petrecere. O minte plată va genera o visare plată.

De mit sunt departe, cine mă-aleargă,⁴⁰ – inorogul (sau sufletul poetului) devine istorie, deşi s-ar vrea mit, arhetip al gândirii.

Inorog, jalnic lup, desuet album.⁴¹  – ultimul vers conţine o enumerare care trădează deznădejdea, dar şi o metaforă dinamică, o posibilă metamorfoză (e drept incompletă). Inorogul e un jalnic lup, o poză dintr-un album de demult.