Te plâng cu lacrimi grele de răşină,¹  a

În versuri lungi, voit medievale,²  b

Te ningi frumos, şăgalnic, pe retină,³ a

La umbra unui sfânt în catedrale,⁴  b

Tu, cea desprinsă astăzi din lumină,⁵   a

Te plâng, cum plâng, când se-ntâlnesc cristale.⁶  b

 

Simt inima-mi strivită de armură,⁷ c

Un dulce-amar s-a strecurat pe buze,⁸d

N-aş fi crezut că dragostea-i tortură⁹ c

Că sunt un prinţ trădat de călăuze.¹⁰d

Atent citit-am slove din scriptură,¹¹ c

Să nu mă las purtat de alte muze.¹² d

 

Se zbat în plasă mii de ochi de fluturi,¹³  e

Mă simt ciudat, stângaci, un fals arlechin,¹⁴  f

Un cavaler luptând sub alte scuturi,¹⁴  e

Prea calm şi adormind în peisaj străin,¹⁵  f

Comun cu-atâtea, faste începuturi,¹⁶ e

Sub cer albastru, milostiv şi senin.¹⁷ f

 

Port chipul tău ascuns în amuletă,¹⁸ g

Gânditor, în acest amurg levantin.¹⁹ f

Pe cetate plânge o giruetă²⁰ g

Şi-aud chemare clară de muezin.²¹  f

Am buzele albe, arse de cretă²²  g

Şi-n piept am îngropat, adânc, un suspin,²³ f

 

Pentru iubirea noastră secretă, ştiută,²⁴ h

Pentru un timp comun, tandru concubin,²⁵  f

Pentru iubirea noastră, absolută,²⁶  h

Pentru depărtare, imposibil spin.²⁷  f

Dar sper ca soarta să facă-o volută,²⁸ h

Să ne unească în spaţiu sacru, divin,²⁹ f

 

Frumoasă eşti, umbră albastră de vis,³⁰   i

Ca o statuetă de alb caolin,³¹ f

Ca cel mai regal, auriu manuscris,³²i

Ca un vin divin, rubiniu, opalin,³³f

Eşti floare gingaşă, pură de cais,³⁴i

O prinţesă într-un palat palatin.³⁵f

 

Lumină eşti, ninsoare pe retină,³⁶ a

Prea delicate aripi triumfale,³⁷ b

Prinţesă-a mea şi-a cerului, senină.³⁸a

Lucian Strochi