CORNEL PAIU: Funcţia lor simbolică şi plastică este evidentă, în plastică, dar şi în poezie. Vă rog să exemplificaţi şi totodată să arătaţi şi rolul „demiurgic” avut de pictorul inovator Vasili Kandinski. Compoziţiile sale abstracte, unele intitulate simplu, dar extrem de cromatic, „Reţeaua neagră” (1922), „Galben Roşu Albastru” (1925), „Pustiul verde” (1930), „Albastrul cerului” (1940), sunt sugestive în privinţa aceasta.

LUCIAN STROCHI:N-aş vrea să neîndreptăţesc pe alţi pictori. Avem un verde Veroneze, un roşu Şirato. Picasso a avuat o perioadă albastră. Fiecare pictor este un demiurg, foloseşte inedit, surprinzător culorile şi formele. Rembrandt a descoperit valoare luminii de contrast, Chardin a descoperit că albul întăreşte alte culori. Şi dacă vorbim de Kandinski, nu trebuie să-l uităm pe Malevici sau pe Piet Mondrian. Iconarii au descoperit valoarea „aureolei”.