Cuvântul poate fi mângâiere,

Adică fagure de miere,²

Dar rostit de o aprigă muiere,

Nu mai e lapte, e fiere.³

Mai bine să rămâi,

Fructă acră de lămâi,⁴

Sau doar o celulă stem⁵

Decât să intri-n blestem:⁶

„De te-oi chema Evlampe,⁷

Să te zvârcoleşti în crampe,

Să zaci viu pe muşuroi,

Plin de bale şi puroi,

Între picere,

Să fii din bărbat, muiere,⁸

Şi de-i fi muiere să-ţi crescă,

În loc de parte bărbătească,

Putregai de iască.⁹

De plouă,

Să stai ca găina pe ouă,¹⁰

Să ai pe masă, ca de pe plită,

Apă băhnită¹¹

Şi-n loc de friptură,

De căcărează fiertură.¹²

De te-ntrebă norodul,

Să râzi ca nărodul;¹³

Să-ţi putrezească năvodul,¹⁴

Să-ţi fie inima seacă,

Şi căutătura buimacă,¹⁵

De să mulgi căţeaua, drept vacă.¹⁶

Tot ce-i tare, putrezească,¹⁷

Ce e moale, să-ntărească.¹⁸

De te va chema Vasile,¹⁹

Să fii subţire la zile.

De te-o chema Ion,²⁰

Să fii scroafă şi nu om.

De te va chema Mihai,²¹

Să fii iapă printre cai;

Să scapi din mână ibricul,

Şi să-ţi plesnească buricul,²²

Să te mănânce limbricul,

Să fii galben cum îi groaza,²³

Când te-o încerca gălbeaza,²⁴

Să ai nevastă gutuie,²⁵

Să te bată noaptea-n cuie,²⁶

Să ai în loc de geană,

Sprânceană;²⁷

Pe frunte să-ţi crească mustaţă,²⁸

Neagră şi creaţă,

Să fii şi tu şui,²⁹

Să fii mut când vrei să spui; ³⁰

Să fii la faţă smolit,³¹

Doar de dracu iubit,

Să-ţi cadă, din gură rănită,

Dinţii ca la răsărită;³²

Să ai o coastă răsucită³³

Şi-o mână smucită³⁴

Şi când să spui o vorbă de-alint

Plumb să se facă, tot ce-i argint.³⁵

De te-i chema Grigore,³⁶

Să dansezi singur la hore.

De te-o chema Ludovic,³⁷

Să dansezi doar din buric.

Iar de te-o chema Andrei,³⁸

Să latri precum Grivei,³⁹

Să ştii să numeri doar pân-la trei”.

Muierea era beată

Şi n-a priceput deodată

Că nu eram o fiinţă şuie,⁴⁰

Ci doar o biată statuie.⁴¹

Lucian Strochi