BOCET DE FEMEIE PENTRU BARBATUL UCIS (1)

„De ce eşti întunecat,1

Soare, de aur curat?”2

„Poate încă n-ai aflat,

Ce s-a întâmplat,

Cu al tău bărbat!”3

„Al meu bărbat,

A plecat din sat,

După scăpătat,

Dar vine pe-nserat

Că-i om aşezat.”4

„Dragă,-al tău bărbat,

Mort e şi lăsat,5

În câmpul cu ştir,6

Fără de chimir,7

Făr-de cimitir”.8

„Soare, luminate,

Asta nu se poate,

Cine să-l omoare,

Când zile mai are,9

Că e tânăr şi fălos,

La trup luminos,

La suflet milos,

La minte mintos.”10

„Dragă nevastă,

A căzut năpastă,

Doar pe lumea astă.11

Domnul bine-l ştie

Şi, cu veselie,

Va ajunge-n rai,

Spaimă să nu ai.”12

„Soare înţelept,

Asta nu e drept,

Soţul meu să plece,

Să rămână rece,

Să fie ucis,

Nici în negru vis.”13

„Dragă mea femeie,

Limpede scânteie,14

Poţi acum a-l plânge,

Cu lacrimi de sânge.”15

„Vai, bărbatul meu,

Ce mi te-a dat Dumnezeu,16

Lasă-mă în locul tău,17

Lasă-mă să mor doar eu,18

Înecată într-un tău,19

Doar de dorul tău.”20

„Soare-ntunecat,

Spune încă-odat,

Ce s-a întâmplat,

Cu al meu bărbat?”21

Lucian Strochi