„De ce eşti întunecat,¹

Soare, de aur curat?”²

„Poate încă n-ai aflat,

Ce s-a întâmplat,

Cu al tău bărbat!”³

„Al meu bărbat,

A plecat din sat,

După scăpătat,

Dar vine pe-nserat

Că-i om aşezat.”⁴

„Dragă,-al tău bărbat,

Mort e şi lăsat,⁵

În câmpul cu ştir,⁶

Fără de chimir,⁷

Făr-de cimitir”.⁸

„Soare, luminate,

Asta nu se poate,

Cine să-l omoare,

Când zile mai are,⁹

Că e tânăr şi fălos,

La trup luminos,

La suflet milos,

La minte mintos.”¹⁰

„Dragă nevastă,

A căzut năpastă,

Doar pe lumea astă.¹¹

Domnul bine-l ştie

Şi, cu veselie,

Va ajunge-n rai,

Spaimă să nu ai.”¹²

„Soare înţelept,

Asta nu e drept,

Soţul meu să plece,

Să rămână rece,

Să fie ucis,

Nici în negru vis.”¹³

„Dragă mea femeie,

Limpede scânteie,¹⁴

Poţi acum a-l plânge,

Cu lacrimi de sânge.”¹⁵

„Vai, bărbatul meu,

Ce mi te-a dat Dumnezeu,¹⁶

Lasă-mă în locul tău,¹⁷

Lasă-mă să mor doar eu,¹⁸

Înecată într-un tău,¹⁹

Doar de dorul tău.”²⁰

„Soare-ntunecat,

Spune încă-odat,

Ce s-a întâmplat,

Cu al meu bărbat?”²¹

Lucian Strochi