Cetiniţă², cetină de brad,³

Mii de lumânări mai ard,⁴

Că e noapte de Ajun,⁵

La casă de om prea bun.⁶

Noi venim c-o urătură,⁷

C-am rămas fără căciulă,⁸

Că am dat cu ea în câini,⁹

Că erau fără stăpâni.¹⁰

Noi venim cu o urare,¹¹

Că e mare sărbătoare.¹²

Cetiniţă, cetină de brad,

De pe case astăzi cad,¹³

Toate relele, ¹⁴

Şi belelele,¹⁵

Că e noapte de ajun.

Pentru om cu suflet bun,¹⁶

Am venit să colindăm,

Viaţă lungă vă urăm,¹⁷

Şi belşug,¹⁸

Pentru brazda de sub plug,¹⁹

Şi sănătate,

Că-i mai bună decât toate,²⁰

Să vă fie casa, casă,²¹

Să va fie masa, masă,²²

Şi fata asta cea frumoasă,²³

Să fie mireasă.²⁴

Am venit să colindăm,

Şi acuma vă lăsăm,²⁵

De toate vă bucuraţi,

Şi pe noi nu ne uitaţi.²⁶

Lucian Strochi

 COLINDĂ¹ DE AJUN  – colindele sunt cântece tradiţionale româneşti , conţinând urări de tip epico-liric, având în general între 20 şi 40 de versuri.  Colindele sunt o datină perpetuată din perioada preacreştină. Ele se cântă în preajma Crăciunului şi a Anului Nou. Nu trebuie confundate cu cântecele de stea, nici cu colindul cu steaua. De fapt cu steaua umblă doar copiii până la 10 ani, în a doua zi după Anul Nou. Colind(at)ul avea câteva funcţii ritualice distincte: urare pentru fertilitate, rodire, belşug; ritual  de alungare a spiritelor rele; reîntâlnirea  cu cei plecaţi pe celălalt tărâm. Colindele moştenesc Saturnaliile, Calendele lui Ianuarie şi Dies Natalia Solis Invicti, sărbători romane, păgâne.

Cetiniţă², – în colinde se folosesc des diminutive. Acesta au rolul de a apropia emiţătorul de receptor. În cazul de faţă e vorba şi de ceva personal. În copilărie, Danei-Anca i se spunea Cetiniţa. Mi-a plăcut numele şi l-am păstrat.

cetină de brad,³ –bradul este arborele fundamental al românilor. Dar el este şi un simbol al timpului, fiind etern (nu-i cad frunzele) şi în acelaşi timp este un simbol al iernii.

Mii de lumânări mai ard,⁴ –lumânările pot fi cele aprinse de sărbători, dar pot fi şi stelele.

Că e noapte de Ajun,⁵–  ajunul este sărbătoarea din ziua dinaintea Crăciunului, sărbătoare care comemorează Naşterea lui Iisus, aniversată pe 24 decembrie.. Pentru adepţii calendarului iulian, ajunul Crăciunului se serbează pe 6 ianuarie a următorului an din calendarul gregorian.

La casă de om prea bun.⁶  – colindătorii supralicitează bunătatea stăpânului casei, sperând într-o recompensă cât mai substanţială.

Noi venim c-o urătură,⁷ –e amintit scopul venirii colindătorilor.

C-am rămas fără căciulă,⁸ –se reia ideea recompensei într-o formă hazlie, colindătorii „dând cu căciula-n câini” (expresie).

Că am dat cu ea în câini,⁹  – mai ales la sat fiecare casă avea cel puţin un câine „păzitor”.

Că erau fără stăpâni.¹⁰ –un subtil reproş adresat gazdei, care a lăsat câinii nelegaţi de parcă nu ar fi avut stăpâni. Sau e vorba de câinii vagabonzi. Dar a da cu căciula în câini mai înseamnă şi a fi cu chef, a fi beat, sau a fi prea bucuros.

Noi venim cu o urare,¹¹ –se reia urarea, considerându-se suficientă „atenţionarea”.

Că e mare sărbătoare.¹² –după mulţi, ajunul Crăciunului şi Crăciunul constituie cea mai mare sărbătoare.

Cetiniţă, cetină de brad,

De pe case astăzi cad,¹³ –refren cu scopul de a o ţine un efect oracular, o anaforă continuată de o imagine surpriză, extrem de „concretă”.

Toate relele, ¹⁴ –abia acum începe cu adevărat urarea şi colindul, prin una din caracteristicile sale fundamentale, fiind un ritual de alungare a spiritelor rele.

Şi belelele,¹⁵ –beleaua are ca sinonime pacostea, ghinionul, necazul, nenorocul. Dar şi persoana care poate aduce aceste necazuri.

Că e noapte de Ajun.

Pentru om cu suflet bun,¹⁶ –din nou gazda e măgulită.

Am venit să colindăm,

Viaţă lungă vă urăm,¹⁷ –colindul devine tipic prin urările tradiţionale, dintre care cea mai uzitată este viaţa lungă.

Şi belşug,¹⁸ –„belşugul” anticipează „plugul.”

Pentru brazda de sub plug,¹⁹ –cu acest vers colindul devine pluguşor.

Şi sănătate,

Că-i mai bună decât toate,²⁰  – şi această urare rimată este des folosită.

Să vă fie casa, casă,²¹ –se induce ideea de statornicie, de fericire casnică, de familia fericită.

Să va fie masa, masă,²² –masa a avut dintotdeauna o funcţie ritualică (vezi Cina cea de taină). Există câteva credinţe populare interesante: la masă nu ai voie să fii supărat; la masă trebuie să participe toţi membrii unei familii; poziţia membrilor unei familii la masă este strict reglementată în funcţie de importanţa persoanelor; la masă nu se vorbeşte.

Şi fata asta cea frumoasă,²³– urare valabilă numai dacă în respectiva casă există o fată.   

Să fie mireasă.²⁴ – – fiind un sfârşit de an, toate speranţele se leagă de anul care va veni în curând. Una dintre dorinţele cele mai mari era ca o fată să se mărite, asigurând prin măritiş continuitatea familiei.

Am venit să colindăm,

Şi acuma vă lăsăm,²⁵ – finalul colindului, având rolul de a avertiza gazda să pregătească darul.

De toate vă bucuraţi,

Şi pe noi nu ne uitaţi.²⁶ –acest nu ne uitaţi are cel puţin două înţelesuri: nu ne uitaţi pentru frumoasa colindă pe care am interpretat-o şi nu uitaţi cumva recompensele pentru colind.