RONDELUL OMULUI

Suntem urmaşii stelei de mare,1

Dar purtăm galactice nostalgii.2

Mintea noastră caută hotare3

Pentru siderale, albe făclii.4

Lumini ne-aducem din depărtare:5

Vrem să cunoaştem şi vrem să fim vii;6

Suntem urmaşii stelei de mare,7

Dar purtăm galactice nostalgii.8

Gustăm orizonturi dulci, amare,9

Rupem grav timpurile din tării;10

Doar spaţiul poate să ne-nfioare…11

Suntem, când prea bătrâni, când copii.12

Suntem urmaşii stelei de mare.13

Lucian Strochi

Rondelul omului  

 Suntem urmaşii stelei de mare,1 – un argument puternic pentru această afirmaţie îl constituie structura de cinci a extremităţile trupului: capul, mâinile şi picioarele nu sunt decât braţele stelei de mare, modificate.

Dar purtăm galactice nostalgii.2avem ca fii ai cerului,nostalgia stelei galactice. Suntem legaţi mitic şi mistic de stele.

Mintea noastră caută hotare3e vorba de hotarele universului ce pare infinit sau hotarele pe care le-ar reprezenta cele două oceane: oceanul planetar şi oceanul  celest.

Pentru siderale, albe făclii.4avem iluzia că oceanul planetar ne este mai cunoscut şi atunci ne îndreptăm atenţia spre calea Lactee spre lumina stelelor. Stelele sunt făclii. (Mioriţa)

Lumini ne-aducem din depărtare:5aluzie poate la poezia lui Eminescu La steaua, dar şi la încercarea de a ne apropia marginile universului prin lumină. Cunoaşterea noastră se face prin lumină şi este lumină.

Vrem să cunoaştem şi vrem să fim vii;6 –a cunoaşte înseamnă a fi. Iată o posibilă deviză a omului. Doar prin cunoaştere eşti viu.

Suntem urmaşii stelei de mare,7un atavism al oceanului în care am trăit este cantitatea mare de apă din corpul uman. Suntem fiinţe acvatice, iar creierul nostru conţine cea mai mare cantitate de apă (procentual) din întregul organism.

Dar purtăm galactice nostalgii.8 sunt multe dovezi ale acestei nostalgii: faptul că ne legăm destinul de stele (la moartea noastră moare (cade) o stea, ne lăsăm călăuziţi de Sirius sau de Steaua Polară, căutăm noi constelaţii, admirăm Pleiadele, cometele).

Gustăm orizonturi dulci, amare,9orizontul încearcă şi el ca şi hotarul să fie o limitare. Le putem apropia sau depărata, sunt dulci sau amare în funcţie de aşteptările noastre.

Rupem grav timpurile din tării;10cea mai mare victorie a omului este înfrângerea timpului. Prin teoria relativităţii şi acest lucru a fost posibil.

Doar spaţiul poate să ne-nfioare…11dacă avem iluzia că putem învinge timpul, imensitatea spaţiului ne dezarmează. Mintea noastră practic finită nu poate percepe universul care pare infinit. „Înfioare”- licenţă.

Suntem, când prea bătrâni, când copii.12 – în funcţie de aceste apriorisme, dar şi de afectele noastre, de raţionalitate şi sensibilitate, trăind în spaţii imaginare şi în timpuri despicate, suntem când prea copii, percepând cu inocenţă, cu candoare totul, când prea bătrâni, fiind înţelepţi, înţelegând că suntem dependenţi de aceste două apriorisme.

Suntem urmaşii stelei de mare.13Steaua de mare face parte din clasa taxonomică Asteroidea. Sunt animale marine care există de peste 300 de milioane de ani. Sunt comercializate ca suvenire. Braţele stelelor de mare, deşi par identice, încep să se specializeze: două sunt picioruşe şi ajută la deplasare, două se specializează la prindere, la aderarea la substrat. Oamenii s-au îndrăgostit de forma stelei de mare şi au mitizat pentagrama, atât cu valori pozitive, cât şi negative.

Structura rondelului: 13 versuri, versurile 1,7,13  identice; la fel versurile 2 şi 8. Două rime: ababababababa (rimă încrucişată).