RONDELUL CARTILOR

Visăm mereu nu cărţi, ci biblioteci1

Şi ne iubim, ascunşi sub vagi cascade2

Şi mişcătoarele rânduri sunt poteci3

Şi faptele sunt cele din balade.4

Nu suntem nici prieteni, nici meteci,5

Din rafturi, câte-o carte albă cade.6

Visăm mereu nu cărţi, ci biblioteci7

Şi ne iubim, ascunşi sub vagi cascade.8

În scoarţe grele, ascunse ca în teci 9

Sunt adevăruri prinse-n acolade.10

„Învinge doar scrisul” – spuneau vechii greci.11

Biblioteci neştiute, tornade.12

Visez mereu nu cărţi, ci biblioteci.13

Lucian Strochi

RONDELUL CĂRŢILOR  

Visăm mereu nu cărţi, ci biblioteci1acest vers îşi are geneza într-o remarcă a lui G.Călinescu: „Nu citim cărţi, ci literaturi.” În Balada cărţilor necitite „traduc” altfel această remarcă: „Într-un coşmar, mă-nconjurară biblioteci, /Cu cărţi închise ca pumnale-n teci…”

Şi ne iubim, ascunşi sub vagi cascade2dacă biblioteca este o realitate, cea a ficţiunii, există şi o altă realitate cea a naturii naturata, în acest spaţiu găsindu-şi loc, rost şi cuib iubirea.

 Şi mişcătoarele rânduri sunt poteci3această pendulare, acest baleiaj între realitatea cărţii şi cea a literaturii continuă, printr-o metaforă rândurile de carte fiind poteci, adică drumuri oarecum ferite, personalizate, aflate în mijlocul naturii.

 Şi faptele sunt cele din balade.4  – acum lucrurile se inversează, istoria devenind mit, fapta devenind naraţiune.

 Nu suntem nici prieteni, nici meteci,5între eul liric şi cititor se stabileşte o relaţie neutră,în care relaţiile umane nu au nicio importanţă, lipsind afectivitatea. Metecul este, cum se ştie, străinul din Atena care e tolerat de greci, dar care nu are niciun drept politic. (din gr. metoikos  = străin).

 Din rafturi, câte-o carte albă cade.6vers ce merită comentat cu atenţie, întrucât el ascunde multe adevăruri poetice. Biblioteca, un organism viu, se hrăneşte cu cărţi, cărţile trăind din cărţi. Atunci când o carte se epuizează fizic şi moral, ea devine o carte albă, o carte nescrisă, anulându-se pe sine. În acelaşi timp poate fi prin aliteraţia lui „c” o aluzie la un celebru vers dantesc (e caddi como  corpo morto cade)

 Visăm mereu nu cărţi, ci biblioteci7ne dorim să citim şi să scriem cât mai mult, nu o carte, ci o bibliotecă. Aluzie poate şi la biblioteca imaginată de J. L. Borges.

 Şi ne iubim, ascunşi sub vagi cascade.8 –iubind suntem protejaţi sub cascadele timpului, chiar de către timp.

 În scoarţe grele, ascunse ca în teci 9revine imaginea cărţii ascunse într-o teacă, precum o armă albă, un pumnal. O carte poate ucide, uneori un singur rând. Dar ascunse în teci sunt şi fructele. Prin urmare cuvintele, înţelesurile unei cărţi sunt bine protejate de/între coperţile unei cărţi. Dacă ele rămân închise cartea nu e citită.

 Sunt adevăruri prinse-n acolade.10şi decodarea acestui vers este dificilă, întrucât cuvântul acoladă are cel puţin trei înţelesuri total diferite. Prin acoladă se înţelege un ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, constând dintr-o îmbrăţişare şi o lovitură simbolică, uşoară cu latul spadei, dată de rege viitorului cavaler. Cu alte cuvinte se trece de la stadiul de neiniţiat la cel de iniţiat, ceea ce se întâmplă şi cu cititorul, după ce citeşte cartea. Prin acoladă se înţelege şi o formă de boltă ca o paranteză culcată, caracteristică stilului gotic şi arhitecturii de la începuturile Renaşterii. Deci cartea are o arhitectură doar a ei, iar acoladele eliberează orice tensiuni ale textului. Dar acolada este şi un semn grafic care serveşti la reuniunea într-un grup a mai multor cuvinte, formule, note muzicale,adică exact ceea ce face o carte. Interesante sunt şi parantezele: în matematică se rezolvă întâi parantezele rotunde, apoi cele pătrate şi în final parantezele acoladă.

 „Învinge doar scrisul” – spuneau vechii greci.11  – trimitere ironică. Citatul este latin: „Verba volant, scripta manent.”(Vorba zboară, scrisul rămâne). Fraza îi aparţine lui Caius Titus şi a fost rostită în Senatul roman. Poate fi un elogiu adus scrisului, dar şi un avertisment.

 Biblioteci neştiute, tornade.12  –pe lângă bibliotecile cu cărţi, există în realitate numeroase alte biblioteci (literatura populară este un exemplu), acestea nefiind scrise cu cuvinte. Tornada este un vârtej care poate afecta toate  lucrurile,  amintirile.

Visez mereu nu cărţi, ci biblioteci.13 –poate fi şi deviza unui spirit enciclopedic, cu ambiţii totalitare, renascentiste.

Structura rondelului: 13 versuri, versurile 1,7,13  identice; la fel versurile 2 şi 8. Rimele sunt două: ababababababa (rimă încrucişată).