RONDELUL STATUII DE CARE NU M-AM INDRAGOSTIT

Nu-mi plac statui1, au buzele de cretă2

Şi marmura-i vândută la preţ de os;3

N-au eleganţa albă de egretă,4

Nici sângele-n vine, ochiul luminos.5

Desigur au şi o viaţă secretă6

Şi fapte măreţe, trecut maiestuos.7

Nu-mi plac statui,8 au buzele de cretă9

Şi marmura-i vândută la preţ de os,10   

Cu dragostea-i trădată sau discretă11

Cu gândul prea palid, sau vag luminos. 12

Visez de-aceea, noaptea, o şaretă,13

Senin, să mă poarte, spre alt ţărm stâncos:14

Nu-mi plac statui, au buzele de cretă.15

Lucian Strochi

Rondelul statuii de care nu m-am îndrăgostit  

  Nu-mi plac statui1,- statuile m-au speriat pe când eram copil. Credeam la început că sunt oameni împietriţi de o vrăjitoare. Am citit apoi despre o meduză a cărei ochi împietrea pe oricine.

Apoi am aflat că sunt mari personalităţi şi mam întrebat de ce au fost pedepsiţi aşa. Nu am mai fost intimidat de ele, dar şi acum sunt incomodat.

au buzele de cretă2  – întâlnirea între cretă şi buze e una dintre cele mai dezagreabilă. Atunci când am aflat că statuile pot fi şi din ghips, mi-am explicat dezgustul pentru statui.

 Şi marmura-i vândută la preţ de os;3  – într-adevăr costul unei statui este de multe ori incredibil de mare, materialele costând foarte mult. Deci marmura devine mai scumpă decât osul sau chiar fildeşul.

 N-au eleganţa albă de egretă,4 –statuile sunt în general masive, solide, dar nu ai eleganţa unui gât de lebădă, a unei egrete sau chiar a unui animal de pradă.

 Nici sângele-n vine, ochiul luminos.5statuile nu pulsează, nu sunt vii, par doar mumii. Cea mai mare problemă pentru un sculptor rămâne realizarea ochiului, de obicei nereuşită. De aici şi senzaţia că toate statuile sunt oarbe.

 Desigur au şi o viaţă secretă6prin urmare trebuie să credem şi într-o viaţă secretă a statuilor, aşa cum de pildă se întâmplă cu cea a prinţului fericit a lui Oscar Wilde.

 Şi fapte măreţe, trecut maiestuos.7de fapt, statuia este un monument, amintirea unui om sau a unei fapte eroice.

 Nu-mi plac statui,8 –statuile sunt asemenea unor animale împăiate, în multe cazuri fiind vorba şi de personaje controversate. Iată de ce, de multe ori statuile sunt demolat3, martelate, distruse. Dictatorii iubesc statuile, pentru că se iubesc pe sine.

au buzele de cretă9 –dacă săruţi o statuie, încerci două sentimente contradictorii: unul de neplăcere, de rece, de impersonal şi celălalt de lucru învechit, acoperit de praf, de cretă sau de cocleală.

 Şi marmura-i vândută la preţ de os,10  – există un paradox: marmura încearcă să imite pielea sau osul, dar e mult mai scumpă. Cu alte cuvinte imitaţia e mai scumpă decât originalul.

 Cu dragostea-i trădată sau discretă11  – vers ambiguu, dar s-ar putea ca dragostea trădată sau discretă să aparţină statuii, care expusă într-un loc public să aparţină unei personalităţi care a iubit oamenii. Contemplându-i acum, statuia se umanizează.

 Cu gândul prea palid, sau vag luminos. 12nu prea ştim ce gândesc statuile, dar cu siguranţă fac acest lucru.

 Visez de-aceea, noaptea, o şaretă,13  – şareta este un vehicul al morţii. Eul liric sugerează faptul că preferă să nu fie o statuie după moarte.

 Senin, să mă poarte, spre alt ţărm stâncos:14 –dimpotrivă, manifestă un sentiment mioritic, de contopire cu natura, chiar  dacă acest lucru înseamnă anonimatul.

 Nu-mi plac statui, au buzele de cretă.15sentimentul de neplăcere e accentuat şi de starea jalnică a unor statui. Fiind făcute dintr-un material perisabil cum este creta, statuile apar cu nasurile zdrobite, decapitate, ciunge. De aici şi senzaţia de efemer, când, dimpotrivă, statuile ar vrea să mimeze eternitatea.

Structura rondelului: 13 versuri, versurile 1,7,13  identice; la fel versurile 2 şi 8. Rimele sunt două: ababababababa (rimă încrucişată).