Mi-e mâna cumpăna vechii fântâni¹

Şi verde ochiu-adânc îmi e complice;²

O sete amarnic vine din bătrâni,³

Cum sete e şi bobul spart în spice.⁴

Pământul urlă galben, scos din ţâţâni,⁵

Pe răni uscate, vântul pune bice.⁶

Mi-e mâna cumpăna vechii fântâni⁷

Şi verde ochiu-adânc îmi e complice.⁸

E-o linişte grea, căci nu mai latră câini⁹

Şi-n gură simţi mirosul de alice.¹⁰

Pe viaţă şi moarte demoni sunt stăpâni¹¹

Şi timpul însuşi vrea să se despice:¹²

Mi-e mâna cumpăna vechii fântâni.¹³

Lucian Strochi

RONDELUL APOCALIPSEI  

  Mi-e mâna cumpăna vechii fântâni¹  – acest rondel pare un pastel şi într-o oarecare măsură, din punct de vedere imagistic, chiar este. În acelaşi timp trebuie să fi  atenţi la simbolurile prezente. Mâna este o cumpănă, dar şi o balanţă. Toate lucrurile care trec prin mână sunt vitale, asemenea apei dintr-o fântână.

Şi verde ochiu-adânc îmi e complice;² –se remarcă şi în acest rondel o puternică antropomorfizare a naturii. Ochiul uman devine ochiul fântânii şi invers.

 O sete amarnic vine din bătrâni,³  – fântâna este legată de ideea de sete, mai exact de potolire a setei. Dar în text sensul cuvântului sete este unul denotativ, cum ar fi setea de cunoaştere.

 Cum sete e şi bobul spart în spice.⁴  – această sete este prezentă oriunde în lume. Bobul spart în spice are sete de a trăi. Setea e văzută aici ca un principiu activ, cu valori pozitive.

 Pământul urlă galben, scos din ţâţâni,⁵  – tot datorită setei, pământul ţipă după apă, se răzvrăteşte, îşi iese din ţâţâni asemenea unei porţi.

 Pe răni uscate, vântul pune bice.⁶ – pe arşiţă, setea capătă dimensiuni apocaliptice, vântul biciuieşte pământul plin de răni. Pământul devine un adevărat martir.

 Mi-e mâna cumpăna vechii fântâni⁷ –într-o asemenea apocalipsă, din cauza secetei, mâna devine scheletică sau se lignifică.

 Şi verde ochiu-adânc îmi e complice.⁸ – ideea de viaţă este salvată de ochi, rămas viu. El înseamnă şi ochi de apă.

 E-o linişte grea, căci nu mai latră câini⁹ –liniştea, altădată patriarhală, se transformă în nelinişte. Câinii nu mai latră, semn că acolo nu mai este viaţă.

 Şi-n gură simţi mirosul de alice.¹⁰ –ai prefera o moarte rapidă prin împuşcare unei morţi lente.

 Pe viaţă şi moarte demoni sunt stăpâni¹¹ –începe delirul, agonia, apariţia demonilor, halucinaţiile.

 Şi timpul însuşi vrea să se despice:¹² –cataclismul e total. Până şi imperturbabil, indiferentul timp se despică, participă la această imagine generală a dezolării.

 Mi-e mâna cumpăna vechii fântâni.¹³ –doar omul poate supravieţui, fiind util altora şi dincolo de moarte. Aşa cum moartea unui erou nu-i foloseşte eroului, ci celorlalţi.

Structura rondelului: 13 versuri, versurile 1,7,13  identice; la fel versurile 2 şi 8. Rimele sunt două: ababababababa (rimă încrucişată).