Cândva erai abia blondă copilă,²

Dar viaţa-ntoarce filă după filă.³

Când ne-am iubit, mi-ai fost dulce soţie,⁴

Acum eşti ninsă, mamă grijulie.⁵

Lucian Strochi

 MADRIGAL DESPRE VARSTA NESCHIMBATOARE A FEMEII

MADRIGAL¹  – madrigalul este o formă de muzică de cameră, de obicei polifonică, neacompaniată muzical, apărută în Italia, în secolele XVI-XVII. Madrigalul este o poezie de dimensiuni reduse, cel mai adesea un catren (de fapt e considerat sa fiind o epigramă galantă, non corosivă, non caricaturală), dar poate fi şi dublu catren (la Petrarca, în Canţonierul său). Obiectul madrigalului este femeia şi, de cele mai multe ori, dragostea. În general eul liric, vocea auctorială este masculină, tocmai pentru a descrie femeia în toate ipostazele.

 Cândva erai abia blondă copilă,²  – într-un singur catren, prin ochii îndrăgostitului, o femeie trece prin toate ipostazele. Mai întâi este blondă copilă, neştiutoare, dar plină de viaţă şi drăgălăşenii.

Dar viaţa-ntoarce filă după filă.³   – acest vers este unul meditativ, tonul devenind grav, conţinând un aforism.

Când ne-am iubit, mi-ai fost dulce soţie,⁴  – copila îi devine dulce soţie şi înţelegem că  iubitul încearcă a stare de beatitudine, de deplină fericire conjugală.

Acum eşti ninsă, mamă grijulie.⁵ –dar vârstele se aştern peste noi, femeia trecând într-o altă ipostază, cea de bunică. Dragostea rămâne însă eternă, indiferentă faţă de timp.

Rima este împerecheată: AABB