Nu ştiu ce credeţi voi despre zăpada eschimoşilor,¹

Dacă aţi aflat măcar de faptul că ea există.²

Am fost printre ei, prietenos şi deschis,³

E drept doar în vis,⁴

Privind îndelung, împreună,

Prin ochiul lunetei.⁵

Am discutat pe larg despre soarta planetei,⁶

Despre petele de pe lună,⁷

Despre subţierea statului de ozon⁸

Şi despre orizontul care se curbează tot mai mult,⁹

Despre rezonanţa Schumann¹⁰, despre freon,¹¹

Despre ultraşi¹² şi despre ultraviolete,¹³

Despre toporaşi şi despre violete.¹⁴

Eram de sfântul Foca¹⁵ şi mâncam carne de focă¹⁶

Şi cum stăteam noi aşa, pe o rocă,

Cam stingheră printre blocuri de gheaţă,

Era cam ger, ceva ceaţă de dimineaţă,¹⁷

Şi nu aveam nici hârtie, nici creion,

Am continuat să vorbim despre condiţia tragică a

Albatroşilor¹⁸

Şi despre zăpada eschimoşilor:¹⁹

„Noi avem cincizeci de sinonime pentru cuvântul

Zăpadă²⁰

Şi câteva mii de metafore pentru alb,²¹

Despre care-mi spui că nici nu e o culoare,²²

Şi asta îţi mărturisesc sincer mă doare,²³

Şi totuşi, atunci când ne îndrăgostim,²⁴

Avem grijă să nu pomenim,

De cuvântul zăpadă,²⁵

Deşi lăsăm pe buze să cadă,

Cuvintele ca o ninsoare”.²⁶

„Te voi aştepta până când ninsori albastre,²⁷

Se vor îmblânzi sub astre,²⁸

Şi-mi vor arăta ora zece,²⁹

La fel ca ora mesteacănului,³⁰

Care nu prea creşte pe aici,³¹

Dar al cărui alb, niciun copac, niciun duh,³²

Niciun văzduh,

Niciun ger,

Niciun înger,

Nu-l  poate întrece.”³³

Să vă spun discret,

Un enorm secret:

Zăpada eschimoşilor nu e niciodată rece.³⁴

Lucian Strochi