Un arlechin,²³ –înţelegem că e vorba de o galerie a vorbitorilor, după pehlivan, urmând acrobatul, semn că sensul turcesc e mai apropiat.

anonim,²⁴ –datorită costumului, arlechinul este un anonim, nefiind personalizat, individualizat, cum ar fi un actor.

altfel blajin,²⁵ – arlechinul e lipsit de impetuozitatea antevorbitorului.

cu bluză carmin,²⁶ –carminul mai este numit şi cârmâz, roşu natural este un pigment obţinut din sarea de aluminiu a acidului carminic, care este produs de unele insecte, cum ar fi coşenila roşie sau cea poloneză. Este un colorant roşu-profund. Termenul provine din italiană: carmin, în latină carminium, în arabă qîrmîz (cârmâz).

 şi şalvari de satin²⁷  – satinul este o ţesătură lucioasă şi alunecoasă pe o parte (faţă), extrem de plăcută la atingere. De obicei se obţine din mătase.

bleumarin,²⁸ –bleumarin este o culoare albastru închis. Termenul provine din franceză: bleu marine (albastru  ca marea).

puţin libertin,²⁹ – cu sensul de frivol.

spuse într-un suspin:³⁰ –expresia a spune într-un suspin am auzit-o la un copil şi mi-a plăcut. Până atunci auzisem de a spune    într-un suflet.

„Ursuze muze,³¹ –spunerea arlechinului seamănă cu un descântec. Jumătate din cuvinte rimează. Ideea transmisă este aceea că până şi muzele pot fi geloase pe un discurs inspirat.

mofluze, obtuze,³² –muzele apar aici într-o postură mai puţin obişnuită.

ar vrea să refuze, confuze,³³ –ele, muzele cele care deschid sufletele prin arte, sunt acum în defensivă.

cuvinte călăuze,³⁴ –adică acele cuvintele care ne însoţesc, ne traduc drumurile, ne călăuzesc, ne îndrumă.

aflate în minte şi buze”.³⁵ –cele două sedii ale cuvântului: mintea şi gura. Mintea prelucrează cuvântul, gura îl eliberează.

Un influent agent,³⁶ –nu ştim cine este acel agent, dar poate fi un învăţat.

aduse ca argument,³⁷ – argumentul are nevoie de o probă scrisă.

un fragment,³⁸ –fragmentul poate fi adesea mai important decât întregul text.

document,³⁹ – prin document se înţelege orice înscris care prezintă relevanţă.

din Orient,⁴⁰ –Orientul a fascinat întotdeauna Occidentul. Marile mistere se găsesc în Orient.

scris pe pergament,⁴¹ –pergamentul este o piele de animal (capră, oaie, viţel, iepure, măgar, antilopă) prelucrată special (tăbăcită) pentru a se putea scrie pe ea. Numele îi venie de la oraşul Pergam din Asia Mică, important centru de prelucrare al pergamentului. Romanii numeau pergamentul membrana pergamena sau charta pergamena. Pergamentul rescris este celebrul palimpsest.

un testament,⁴² – testamentul este un înscris ce conţine ultimele dorinţe ale unui om înainte de a trece în eternitate.

transcendent,⁴³ – transcendenţa se referă la religios, ascensional, „excelsior”.

plin de sentiment.⁴⁴ – cu alte cuvinte un testament liric.

În încăpere se trezi vorbind şi-o muiere,⁴⁵ – galeria vorbitorilor continuă cu o „muiere”, (de la latinesc mulier), adică o femeie. Ca şi în cazul pehlivanului, sensul nu este aici peiorativ.

 cu durere,⁴⁶–se remarcă folosirea unei rime diferite. De altfel, personajele se diferenţiază şi se caracterizează prin rime, fiecare personaj folosind alte rime. Textul este înscris în monorime. Preocuparea femeii (durerea ei) este aceea de a asigura un discurs iniţiatic, plăcut, misterios, dar şi cu o latură practică (cariere, avere).

 despre iniţiere,⁴⁷ –femeile sunt capabile de dezbateri ezoterice dintre cele mai interesante şi mai profunde.

 prin înviere,⁴⁸ –formulare voit ambiguă. Poate fi vorba despre „Învierea” de tip religios, dar şi o „resetare”.

 cu plăcere⁴⁹ –plăcerea nu este anulată de durere. Nici invers.

despre mistere,⁵⁰ –misterul este un atribut al femeii prin chiar esenţa ei.

despre cariere⁵¹ –evident că nu e vorba de o carieră de piatră, ci de una socială.

şi avere.⁵² – femeile sunt mai interesate decât bărbaţii de avere. Nu e o constatare negativă, dimpotrivă.

Un preot plin de adoraţie,⁵³ –Următorul personaj este preotul, un preot pătruns de har, aflat în adorarea pruncului şi al Fecioarei.

făcu o afirmaţie,⁵⁴  – afirmaţia face parte din orice proces logic.

o imprecaţie,⁵⁵ – imprecaţia e o figură de stil prin care se exprimă, sub formă de blestem, dorinţa pedepsirii unei persoane.

plină de incantaţie,⁵⁶ –incantaţia  se bazează pe aliteraţie, pe asonanţă şi pe onomatopee.

despre creaţie,⁵⁷ – ambiguitate. Nu ştim dacă e vorba de Creaţie (Facere) sau creaţie în general, un produs al inteligenţei umane.

despre fascinaţie,⁵⁸ –fascinaţia este un proces similar adoraţiei, dar cu un caracter mult mai lax. Fascinaţia cere un abandon psihic şi fizic total.

într-o oraţie,⁵⁹ –prin oraţie înţelegem aici orice discurs oral.

ce-i proba o certă vocaţie⁶⁰ –adică, în cazul preotului, harul său.

şi inspiraţie⁶¹ –inspiraţia intervine în cazul preotului doar în partea de improvizaţie, personală, a unei slujbe. În rest e vorba de canoane foarte stricte.

ce creară senzaţie.⁶² –senzaţia este şi ea o expresie a entuziasmului, de obicei unul colectiv.

                În antreu,⁶³ – antreul este partea de intrare într-o cameră, un coridor spre încăperea propriu-zisă.

într-un ciudat antereu,⁶⁴ –antereul  este o reverendă, o sutană, adică un veşmânt lung, ajustat pe măsura corpului, purtat pe dedesubt, purtat atât de preoţi, cât şi de monahi.

un arhiereu⁶⁵ –arhiereul este numele generic pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit).

certa un derbedeu,⁶⁶ – derbedeul poate fi considerat astfel şi prin abatere de la rigorile lumii religioase.

plebeu⁶⁷ –plebeul este un paria, dar şi un răzvrătit. Termenul e folosit mult în lumea romană.

c-un provocator maieu  şi mult tupeu.⁶⁸ –din perspectiva arhiereului, orice maieu, orice tricou poate fi considerat provocator. Adesea tinerii cu tupeu poată tricouri cu înscrisuri provocatoare.

O tânără abia ieşită din adolescenţă,⁶⁹ –ultimul personaj este o tânără abia ieşită din adolescenţă. Nu ştim dacă nu cumva e prietena sau partenera plebeului în maieu.

în aparenţă,⁷⁰  – tânăra este mult mai abilă decât tânărul plebeu şi rebel.

cerea decenţă,⁷¹ –decenţa se poate  referi chiar la ridicarea tonului sau folosirea imprecaţiei.

dar şi clemenţă,⁷² –clemenţă, adică iertare, scuză.

pentru lipsa de coerenţă⁷³ – lipsa de coerenţă a viitorului discurs. E un procedeu retoric deseori folosit pentru a capta bunăvoinţa ascultătorilor.

şi esenţă,⁷⁴ –adică profunzime, adâncimea gândurilor.

de experienţă,⁷⁵  – experienţa vieţii, dar şi a discursului.

ce părea indecenţă⁷⁶ –această scuză falsă poate fi indecentă.

sau chiar insolenţă,⁷⁷ –insolenţa se leagă de tupeu, semnificând o „obrăznicie”.

într-o secvenţă⁷⁸ –orice discurs devine secvenţial.

plină de virulenţă.⁷⁹ –virulenţa poate fi una a gesturilor şi/sau a limbajului.

Aşa s-a întâmplat în acea adunare,⁸⁰ –pentru a comunica, oamenii trebuie să se adune, canalul de comunicare fiind în acest caz perfect.

unde fiecare⁸¹ –de fapt fiecare personaj, am văzut, îşi rosteşte  monologul.

vorbea prea tare,⁸² –în încercarea de a-i domina pe ceilalţi, de a atrage atenţia asupra discursului său.

adunare ce unii o numesc şezătoare,⁸³ –şezătoarea nu este o simplă clacă, acolo unde se munceşte în comun, ci şi un loc în care oamenii petrec sau se informează, cântă recită, dezbat problemele „arzătoare” ale zilei, ale comunităţii.

iar alţii, nicio dramă^,84 – adunării i se poate spune oricum.

îi spun maqamă.⁸⁵ – maqama este o adunare, dar şi o întrecere în care se consumă rarităţi lingvistice.

Lucian Strochi