MAQAMA CUVINTELOR MEREU ADAUGATE (1)

Emirul al Saddam ibn Saddam1 ceru poeţilor, după o noapte de insomnie2 şi o zi arămie,3 să scrie pe hârtie,4 să se ştie,5 cuvinte cu litera capitală,6 plină de fală,7 a numelui său, adică „S”,8 cel de şarpe ales.9 Trebuiau să pornească cuminte,10 de la trei cuvinte11 şi apoi să crească,12 ca o pască.13  Al Harun Al Rashid ibn Hassan14 scrise : Salvele salvează satul. Toţi clătinară din cap, încuviinţând pe rând. Scrise şi Al Hariri ibn Haman:15 Semnează secret sfârşitul. Omar Kayyam16 zâmbi şi spuse, cu priviri supuse : Sfântă, sacră sărbătoare!”  Abu Harvash17 adăugă, ridicând mâinile a rugăciune şi pe dată spune: „Salvaţi sufletele sărmane!”  Se trece cu avânt, la încă un cuvânt. Al Mu,tamid,18 aproape livid : Savantul salvează sincronic savana. Abu Mutanabbi,19 cel iubit de arabi,20 scrise pedant şi elegant:  Sună supus sunetul simetric.  Ibn Haldun,21 cel pe jumătate geniu, pe jumătate nebun: Sacadat sună sibilinic silabe. Ibn al Nadim,22 poet delicat şi sublim: Solul salută supus solul. Emirul al Saddam,23 cu ochii-n pământ,24 ceru încă-un cuvânt.25 Ibn al Muqaffa,26 cel venit din Jaffa27 înclină carafa28 şi scrise pe vine,29 după ce bău bine:30 Soi siniliu străbate sol sicativ.  Abu Firasal,31 pentru cuvânt amant32 şi vasal,33 scrise, ca trezit din îndepărtate vise: Secretele scheletelor scapă simţurilor simandicoase. Al Gahiz,34 vecinul lui Hafiz,35 divinul, adăugă:  Solul suie sprinten spre steleLa rândul lui, Hafiz36 adăugă pe hârtie, în veci să se ştie : Salamandra salvează specia; sepia-scrisul. Se mai adăugă, dar fără vreun avânt, al şaselea cuvânt. Hafez37 avea şi el un crez : Supus săbiei, suspină suav, suveran, soldatul. Al Harun Al Rashid ibn Hassan38 scrise pe-un mărgean: Straniu spart, staniolul stropeşte spaniolul spăşit. Omar Kayyam,39 privind pe geam: Sarmatice sarmale sar sacadat sub surâs.  Abu Harvash,40 după ce mâncă un papanaş: Sub scutul sprâncenei stângi saltă seninul.  Se ceru de toţi mai apoi, să se adauge deodată două cuvinte41 (aşa li se păru mai cuminte).42 Al Mu,tamid părea, după privire,43 scos din fire,44 de-un ţinut arid: Să spună solul surorilor sale secretul sacrei seminţe. Abu Mutanabbi,45 cel ce ştia pe de rost Codul lui Hamurabi46 scrise tăcut, după ce bău o ceaşcă cu năut: Samaritean se scutură sutaşul sub splendoarea serii sticloase. Ibn Haldun47 găsi şi el un rând bun: Surori siameze simulează searbăd, senile soroace susurând satisfăcute.  Să fie nouă cuvinte, sfinte, ceru Al Saddam48 şi el cu ochii pe geam. Şi scrise precise cuvinte atunci Omar Kayyam:49 Sindromul serelor solare sarcofag (sufocant?) scutură sferele speriate, sparte.  Al Harun Al Rashid ibn Hassan,50 scrise şi el diafan : Salcia sapă subtil, serpentiform, sintagmatic, scorbura salvatoare, simulând surparea. Hafez51 mormăi: „Nu-i nici un titirez” şi scrise pe dat, ordonat: Sirenele sirenelor sarcastice scutură simţămintele scalare, sindicalizând schimbarea scontată. Abu Harvash,52 după ce gustă dintr-un caş:  „Să adăugăm acum încă trei cuvinte, întreaga lume să ne ţină minte.” Şi pe dată scrise inspirat, adevăr adevărat: Să suspinăm soldăţeşte, sub scut solar, sufocaţi, sărbătorind solemn sudoarea sărată: „Salve”.   Îl urmă doar Omar Kayyam,53 privind o privighetoare pe ram: Sol selenar surpând, sugrumând stânci supuse sumar setei; sfinxul salută sonor, sărbătorind sfârşitul.

Emirul al Saddam ibn Saddam,54 cel ce credea în atman, ceru încă cinci cuvinte,55 ca gloanţele pentru flinte.56  Abu Harvash,57 cel cu capul golaş scrise mintenaş:  Statul -stâlp suveran- sfătuieşte stângaci supuşii: supus săbiei sale, să spună simpaticul sclav sorgintea suavului soldat sarmat.  Omar Kayyam,58 privind din nou pe geam : Sol solar, simetric spiralat, străveziu, surpând spinări surprinse strâmb, supuse secetei;  sfinxul strănută schilav, salutând sălbaticul sol.

Emirul al Saddam ibn Saddam59 spuse îngândurat: „Ce e scris aici e aur curat”. Se întoarse spre Abu Havash:60 „Îţi promit solemn61 că mai vreau doar un semn62 şi de-aceea te-ndemn63 să-mi scrii o frază, ca o rază,  o cale cerească, numai din vocale”. Abu Havash se gândi şi apoi zâmbi (citise undeva cândva): „Eu iau o oaie. Oaia aia e a ei, eu i-o iau.”64

Emirul al Saddam ibn Saddam spuse îngândurat: „Ce e scris aici e aur curat”. Se întoarse spre Omar Kayyam: „Nici eu putere nu mai am, de-aceea îţi promit solemn,65 că vreau doar un semn: un vers trist din cuvinte de doar două litere format” . Omar Kayyam, privind  pe cer stingher, un porumbel: „Nu mă ia cu el.” Apoi: El ia un do nu un re, ea ia un fa, nu un la.66

Noaptea de poezie se încheie fără vreun câştigător, în aplauzele tuturor.67

Lucian Strochi

MAQAMA CUVINTELOR MEREU ADAUGATE 

Emirul al Saddam ibn Saddam1 –aşa cum se ştie maqamele se desfăşurau sub autoritatea unui conducător (emir, sec, calif). În cazul de faţă e vorba de Emirul al Saddam ibn Saddam, personaj fictiv. Nu am respectat decât spiritul maqamelor, fiecare maqamă însemnând o întrecere, axându-se pe un aspect diferit (discursul, personajele, obiectul, jocurile de cuvinte). Dacă în 1001 de nopţi – care este replica narativă a maqamelor, povestirea în ramă, fractalică primează, aici, în maqame e vorba în primul rând de spectacolul cuvintelor, rimelor, literelor. Am renunţat la rolul de jalon pe care îl au unele personaje în maqama clasică, deşi ele apar şi în maqamele mele, dar cu funcţii secundare, după cum am reunit personaje diferite, cu vocaţii diferite, poeţilor adăugându-li-se filosofi, grămătici, traducători, bibliotecari, bibliografi, oameni politici, precum şi oameni simpli (în prima maqamă). M-a interesat să ofer o imagine a Orientului, văzută cu/prin ochiul europeanului. Personajele, unele cu statut social şi artistic precis, nu se puteau reuni decât în maqamele mele, pentru simplul motiv că au trăit la distanţe de sute de ani uneori.   Aceste maqame se vor un omagiu adus unor culturi (arabă, persană) care mi-au legănat copilăria.

ceru poeţilor, după o noapte de insomnie2aluzie poate şi la 1001 de nopţi, dar şi la faptul că noaptea permitea arabilor o odihnă activă, deplasări surprinzătoare prin deşert etc.

şi o zi arămie,3aluzie la chipurile arămii ale arabilor; până şi ziua arsă de soare devine „arămie”.

să scrie pe hârtie,4hârtia era totuşi un suport destul de rar folosit în scriere.

să se ştie,5 –se aminteşte valoarea mnemotehnică a scrisului.

cuvinte cu litera capitală,6litera capitală apare de obicei la începutul unui capitol, a unei fraze, a unui cuvânt.

plină de fală,7aluzie la faptul că litera capitală era reprezentată şi printr-o imagine, alcătuind anluminuri, miniaturi de preţ.

a numelui său, adică „S”,8 –numele de Saddam începe cu „S”, ca şi numele meu de altfel. În copilărie am văzut o carte, un fel de intrare într-un alfabet, unde fiecare literă provenea de la un obiect (A de la alună, C de la corn. Pentru S era un steag, pentru Ş era un şarpe.) dar pentru mine Ş era tot un S cu o virgulă.

cel de şarpe ales.9şarpele şi-a ales această literă pentru că, pe nisip, deplasarea şarpelui lasă în urmă forma literei S.

Trebuiau să pornească cuminte,10se stabilesc regulile jocului.

de la trei cuvinte11se începe cu o propoziţie de trei cuvinte, pentru ca în final să se adauge acestora, treptat, mereu şi mereu, alte cuvinte.

şi apoi să crească,12creşterea se face în lungime.

ca o pască.13  –imagine plastică pentru creşterea de tip „havuz”

Al Harun Al Rashid ibn Hassan14 Al Harun Al Rashid ibn Hassan14 este al cincilea calif abbasid (786-809), suveran oriental. Apare des în 1001 de nopţi, dar aici intră în întrecere ca poet.

scrise : Salvele salvează satul. Toţi clătinară din cap, încuviinţând pe rând. Scrise şi Al Hariri ibn Haman:15 e vorba probabil de Muhammad al-Qasim ibn Utman ibn al-Hariri (1054-1122) care a început să scrie maqamat pe la 1101, avându-l ca erou picaresc pe Abu Zayd. Maqamele sale au devenit clasice încă din timpul vieţii sale. A  scris şi o antologie de remarci critice intitulată Durrat-al-gawwas fi awham al-hawas (Perla scufundătorului în închipuirile atotştiutorilor). Mai există şi Al Hariri ibn Haman, grămătic şi stilist, autor al 50 de maqamat clasice, al unor epistole şi a unui tratat despre expresiile rare.