Semnează secret sfârşitul. Omar Kayyam¹⁶ –Textele din această maqamă care fac parte din „concurs”, adică au toate cuvintele începând cu „S”, a apărut întâi în volumul de proză scurtă intitulat Memoria fulgerului sub titlul Sol, text reluat apoi în Opere complete, vol.2, în primul volum al Integralei prozei scurte, intitulat Ultima Sirenă. Omar Khayyam pe numele său adevărat Ghias od- Din Abul-Fatah Omar ibn Ibrahim Haiam Nişaburi (născut la Nişapur în Persia în 1048 şi decedat în 1131) a fost un poet, un matematician, un filosof şi un astronom persan. Supranumele de Khayam îi desemnează pe „meşteşugarul care face corturi”. I se spunea şi Ghaqi, adică risipitorul.

zâmbi şi spuse, cu priviri supuse : „Sfântă, sacră sărbătoare!” 

Abu Harvash¹⁷ – deşi apare de mai multe ori în maqame , nu ştiu dacă acest nume este unul real sau fictiv, dacă l-am găsit undeva sau este o invenţie a mea.

adăugă, ridicând mâinile a rugăciune şi pe dată spune: „Salvaţi sufletele sărmane!”  Se trece cu avânt, la încă un cuvânt. Al Mu^,tamid,¹⁸  – Al Mu^,tamid,  a fost un mare talent poetic, unul dintre iluminaţii hispano-arabi calif abbasid, m.1095

aproape livid : Savantul salvează sincronic savana. Abu Mutanabbi,¹⁹ Abu Mutanabbi,⁴⁵  – poet medieval celebru (al-Mutannabi). Cel mai mare poet abbasid. Numele lui se traduce prin Cel care se pretinde profet.” S-a născut în 915. A fost ucis de hoţi  pe când se întorcea din Irak şi Iran. 

cel iubit de arabi,²⁰ –a fost considerat cel mai iubit poet de către arabi.

 scrise pedant şi elegant:  Sună supus sunetul simetric.  Ibn Haldun,²¹ Ibn Haldun  a fost jurist, cadiu,  autorul unei formidabile istorii universale, un distins filosof.

                cel pe jumătate geniu, pe jumătate nebun: Sacadat sună sibilinic silabe. Ibn al Nadim,²² – Ibn al Nadim, a fost librar şi bibliotecar din Bagdad. Mort în 995.  A întocmit o listă a principalelor lucrări cunoscute în vremea lui (AL-FIHRIST).

 poet delicat şi sublim: Solul salută supus solul. Emirul al Saddam,²³ –După cum se vede, emirul este cel care conduce „jocul”.

cu ochii-n pământ,²⁴ – plin de modestie.

ceru încă-un cuvânt.²⁵ – concursul se desfăşoară respectând regulile iniţiale.

Ibn al Muqaffa,²⁶ –Ibn al-Muqaffa, pe numele adevărat Muhammad Abd Allah Ruzbih ibn Daduya, a sfârşit prin condamnare la moarte în 756, la ordinul califului abbasid Gafa al-Manşur, pentru erezie (ar fi fost zoroastrian). S-a născut la Gur (Firuzabad, Iran). A scris Micul şi Marele tratat de adab, Kalila, Dimma, în arabă, a scris şi în mediopersană Ketab al- tag (Cartea Coroanei).

cel venit din Jaffa²⁷ –localitate în Israel.

înclină carafa²⁸ –cană specifică Orientului.

şi scrise pe vine,²⁹ –asemenea unui scrib egiptean.

după ce bău bine:³⁰ –cu sensul de cumpătat.

 Soi siniliu străbate sol sicativ. 

Abu Firasal,³¹ –de fapt Abu Firas al-Hamdasni; s-a născut la Mosul în 932 şi a murit în 968 la Moms. A fost un prinţ, un poet celebru, un cavaler arab al secolului al X-lea.  A scris Rumiyyat-ele o lungă culegere de texte pline de nostalgie, de sete de libertate.

pentru cuvânt amant³² –metaforă interesantă.

şi vasal,³³ –la fel.

scrise, ca trezit din îndepărtate vise: Secretele scheletelor scapă simţurilor simandicoase. Al Gahiz,³⁴ – Al–Gahiz, pe numele adevărat Abu Utman Amr ibn al-Gahiz s-a născut în 776 la Başra şi este considerat maestrul prozei arabe clasice. A fost şi un mare teolog. A scris, între altele, Epistola despre roabele cântăreţe, Cartea retorică  şi a lămuririi, Cartea Animalelor, o Enciclopedie în şapte volume.

 vecinul lui Hafiz,^{35 –} v. nota următoare.

 divinul, adăugă:  Solul suie sprinten spre stele.  La rândul lui, Hafiz^{36 –} Hafiz  pe numele său adevărat Khaje Shams sl- Din Muhamad  este  cel mai important poet liric persan. S-a născut şi a trăit doar la Şiraz între 1320-1389 (90). A scris numeroase gazeluri (ghazal) reunite după moartea sa într-o culegere numită Divan.

 adăugă pe hârtie, în veci să se ştie : Salamandra salvează specia; sepia-scrisul. Se mai adăugă, dar fără vreun avânt, al şaselea cuvânt. Hafez³⁷ –aici e o glumă: Hafez e tot Hafiz, deşi mulţi cred că e vorba de doi poeţi diferiţi (inclusiv numele lor adevărate diferă (Pentru Hafez – Şamsiddin Mohammat). Supranumele de Hafiz (sau Hafez) înseamnă „Cel care ştie pe de rost Coranul”.

 avea şi el un crez : Supus săbiei, suspină suav, suveran, soldatul. Al Harun Al Rashid ibn Hassan³⁸ –numele arabe, ca şi  cele persane, indiene, chinezeşti sau japoneze se scriu diferit în funcţie de limba în care au fost traduse şi  sunt greu de reţinut de către un european. Un lucru e cert: cuvântul „ibn” se traduce prin „fiu”. „Al” este şi el un articol, de multe ori ignorat de către traducători.

 scrise pe-un mărgean: Straniu spart, staniolul stropeşte spaniolul spăşit. Omar Kayyam,³⁹ Deşi a călătorit mult vizitând Samarkandul, Ispahanul, Merv, Khayyam nu a cunoscut cred Sarmaţia. Prin urmare textele îşi trădează ficţionalul.

 privind pe geam: Sarmatice sarmale sar sacadat sub surâs.  Abu Harvash,⁴⁰ –evident e vorba de un joc de cuvinte ale unui personaj antagonist, fictiv.

 după ce mâncă un papanaş: Sub scutul sprâncenei stângi saltă seninul.  Se ceru de toţi mai apoi, să se adauge deodată două cuvinte⁴¹ (aşa li se păru mai cuminte).⁴²

 Al Mu^,tamid părea, după privire,⁴³ –al –Mutamid a fost şi un luptător, a participat la bătălia de la Sagrajas , contra lui Alfonso al    VI-lea. A murit captiv în închisoarea din Agmat, în Maroc.

 scos din fire,⁴⁴ –avea într-adevăr un temperament coleric, evidenţiat şi în versurile sale şi în cugetări.

 de-un ţinut arid: Să spună solul surorilor sale secretul sacrei seminţe. Abu Mutanabbi,⁴⁵ – pe lângă faptul că era un  foarte mare poet, Abu Mutanabbi avea şi o memorie extraodinară.

 cel ce ştia pe de rost Codul lui Hammurabi⁴⁶  –codul lui Hammurabi (Hammurapi) este o culegere de legi din timpul regelui babilonian Hammurabi. A fost scris în anul 1760 î.H. şi cuprindea un Prolog, 282 de articole şi un Epilog. Textul a fost săpat pe o stelă de diorit (un tip de granit) de 2,25 m. Stela, descoperită în 1902, se găseşte actualmente la muzeul Louvre din Paris.

                scrise tăcut, după ce bău o ceaşcă cu năut: Samaritean se scutură sutaşul sub splendoarea serii sticloase. Ibn Haldun⁴⁷ – Ibn Haldun  a scris cugetări, aforisme extrem de  actuale.

 găsi şi el un rând bun: Surori siameze simulează searbăd, senile soroace susurând satisfăcute.  Să fie nouă cuvinte, sfinte, ceru Al Saddam⁴⁸ – ne întoarcem din nou la protagonist.

şi el cu ochii pe geam. Şi scrise precise cuvinte atunci Omar Kayyam:⁴⁹ –după cum se vede disputa este din ce în ce mai tensionată, acerbă, în final rămânând întâi trei şi în final doi competitori: Abu Havash şi Omar Khayyam.

 Sindromul serelor solare sarcofag (sufocant?) scutură sferele speriate, sparte.  Al Harun Al Rashid ibn Hassan,⁵⁰ –participând la întrecere Harun al Rashid îşi trădează natura sa pasională.

 scrise şi el diafan : Salcia sapă subtil, serpentiform, sintagmatic, scorbura salvatoare, simulând surparea. Hafez⁵¹ mormăi: „Nu-i nici un titirez” şi scrise pe dat, ordonat: Sirenele sirenelor sarcastice scutură simţămintele scalare, sindicalizând schimbarea scontată. Abu Harvash,⁵² – sigur de victorie, Abu Havash lansează ultima provocare: să fie adăugate trei cuvinte deodată, nu unul singur.

 după ce gustă dintr-un caş:  „Să adăugăm acum încă trei cuvinte, întreaga lume să ne ţină minte.” Şi pe dată scrise inspirat, adevăr adevărat: Să suspinăm soldăţeşte, sub scut solar, sufocaţi, sărbătorind solemn sudoarea sărată: „Salve”.   Îl urmă doar Omar Kayyam,⁵³ –Omar Khayyam primeşte doar el provocarea.

 privind o privighetoare pe ram: Sol selenar surpând, sugrumând stânci supuse sumar setei; sfinxul salută sonor, sărbătorind sfârşitul. 

Emirul al Saddam ibn Saddam,⁵⁴ –regizorul spectacolului, forţează şi el nota adăugând încă cinci cuvinte deodată.

 cel ce credea în atman, ceru încă cinci cuvinte,⁵⁵ –cuvântul atman se traduce prin faptă, iar cinci este cifra simbolică a faptei.

 ca gloanţele pentru flinte.⁵⁶ –metaforă subliniind încrâncenarea cu care are loc lupta.

  Abu Harvash,⁵⁷ –aflăm că Abu Harvash e chel. De altfel personajele maqamei nu sunt prezentate deloc fizic, ci prin atitudini şi mai ales limbaj.

 cel cu capul golaş scrise mintenaş:  Statul – stâlp suveran – sfătuieşte stângaci supuşii: supus săbiei sale, să spună simpaticul sclav sorgintea suavului soldat sarmat.  Omar Kayyam,⁵⁸ –Omar Khayyam caută inspiraţia în exterior, parcă nerezistând tensiunii dintr-un spaţiu limită.

 privind din nou pe geam : Sol solar, simetric spiralat, străveziu, surpând spinări surprinse strâmb, supuse secetei;  sfinxul strănută schilav, salutând sălbaticul sol. 

Emirul al Saddam ibn Saddam⁵⁹ –Saddam realizează că jocul ar putea continua la nesfârşit, aşa încât se decide să schimbe pe loc regulile jocului.

 spuse îngândurat: „Ce e scris aici e aur curat”. Se întoarse spre Abu Havash:⁶⁰ –Abu Havash a rezistat eroic până acum şi Saddam este impresionat de prestaţia sa.

 „Îţi promit solemn⁶¹ –acesta e sensul „promisiunii solemne”.

că mai vreau doar un semn⁶² –vrea o ultima recunoaştere a posibilităţilor excepţionale ale concurentului.

şi de-aceea te-ndemn⁶³ –îndemnul e mai blând decât o poruncă. Cerea sa este însă una de dificultate maximă.

să-mi scrii o frază, ca o rază,  o cale cerească, numai din vocale”.

Abu Havash se gândi şi apoi zâmbi (citise undeva cândva): „Eu iau o oaie. Oaia aia e a ei, eu i-o iau.”⁶⁴ –Abu Havash răspunde provocării. Abilitatea de a forma cuvinte şi structuri neobişnuite duce la ceea ce se numeşte „încurcătura de limbă”. Evident, se putea continua astfel: „ea ia o oaie.”

Emirul al Saddam ibn Saddam spuse îngândurat: „Ce e scris aici e aur curat”. Se întoarse spre Omar Kayyam: „Nici eu putere nu mai am, de-aceea îţi promit solemn,⁶⁵ – emirul trebuie să fie imparţial.

 că vreau doar un semn: un vers trist din cuvinte de doar două litere format” . Omar Kayyam, privind  pe cer stingher, un porumbel: „Nu mă ia cu el.”⁶⁶ –proba este la fel de dificilă, dar putea şi ea continua: „…tu da”. Sau cealaltă frază, cea cu notele muzicale.

Noaptea de poezie se încheie fără vreun câştigător, în aplauzele tuturor.⁶⁷ –aşa ar trebui să se încheie orice întrecere între artişti.