Al Harun Al Rashid ibn Hassan¹ povesteşte:

„S-a întâmplat ca Emirul al Saddam ibn Saddam² să poftească din nou, o noapte de poezie,³ ca pe o rafinată beţie.⁴

Şi a trimis veste poruncă în cele patru colţuri ale lumii,⁵ ca în numele poeziei şi-al lunii,⁶ să vină poeţii la Damasc,⁷ doar aici cuvintele noi se nasc,⁸ să se întreacă în cuvânt sfânt,⁹ ce-i zice metaforă, adică tainic gând.¹⁰

Veniră poeţi din străine, depărtate ţări,¹¹ plini de mirări, căci nimeni nu se gândise,¹² pe pământ şi în vise,¹³ să se întreacă-ntre ei, poeţii.

Veniră Hafiz,  cu încă un tiz, Hafez,¹⁴ poet plin de miez, Saadi¹⁵ ce scrisese deunăzi Bustanul, nu trecuse încă anul şi Omar Kayyam,¹⁶ cel născut în Nişapur,¹⁷ între poeţi cel mai pur, Ibn Haldun¹⁸ – cel pe jumătate geniu, pe jumătate nebun, Al Gahiz,¹⁹ se spune din neam de kirghiz, Abu Nuwas,²⁰ cel cu minunat, unic glas, Abu Mutanabbi,²¹ cel mai vestit dintre arabi, Ibn Sina²² zis Avicena,²³ învingător la Atena,²⁴ Ibn al Nadim,²⁵ poet sublim, califul Al Mu^,tamid,²⁶ poet mare, dificil individ, Ibn al Muqaffa,²⁷ venit din Jaffa, ce cântase cel mai bine carafa, Abu Firasal,²⁸ versului amant şi vasal, şi mulţi alţii, pe care nu i-am putut reţine, cei mai buni din lume, în metafore şi rime.

Al Hariri ibn Haman,²⁹ bătrânul, stăpânul, divinul³⁰ le spuse:

-Să fie trandafirul, roza, cuvântul ales, în doar trei rânduri, versuri cules.

Şi iată ce au scris poeţii, pe hârtie, să se ştie, pe lut, pentru-un mereu început, pe papirus egiptean, să rămână peste an şi an: 1.trandafirul/ a fost descoperit într-o peşteră/ într-o lacrimă 2.clopot/ topit de propriul său/ sunet 3.floarea/ mirilor morţi/ purtată în dinţi 4.poetul/ scrie poemele/pe petale înmugurinde 5.proba / că şi îngerii/au sex 6. albastrul/ca floare-a /absenţei 7. se /înmulţeşte /prin sărut 8. pipa /lui /odin 9. doar el/lasă umbră/pe lună 10. rugă /sau /aplauze 11.ochiul /poetului/orb 12. visul /centaurului /îndrăgostit 13.nesupus /sân /de fecioară 14.singura /floare /îngenunchiată 15.rană /absolută /gură de incendii 16.barocul/jocul /ghiocul 17.revolta/fondului nostru/vegetal 18.unghiile /aurorei /cu degetele subţiri 19.măcel / de fluturi / descântaţi 20. cenuşa / zilei / viitoare 21. şi striga /rouă /rană 22. despicând /o sabie /de samurai 23.numele /tău /de alint 24.pianul /mnemotehnic /ară prin grădină 25. lemn /de altar /roşu sidef 26.funia /de nisip /a veşniciei 27. doar tu /ai dreptul /să te tatuezi 28. plânge /lacrimă/de sânge 29. solzii  /unui peşte /celest 30. /nesomn /în ochiul / arcaşului.³¹

După ce citiră şi se sfătuiră, Al Hariri ibn Haman, Abu Harvash şi Al Hariri vorbiră:

– Cum ne se poate desparte, viaţă cu moarte, cuvântul cu vântul, focul cu jocul, norocul şi sorocul, aşa nu se pot desparte, ca rânduri dintr-o carte, aceste metafore versuri, pline de-atâtea imagini şi înţelesuri.³² Le vom închide, pentru lumea viitoare, pe fiecare în parte, într-o carte, pe drept nemuritoare.³³

Ăsta ne fuse gândul nostru, drept şi înţelept”.³⁴

Lucian Strochi

MAQAMA  CU CELE TREIZECI DE PETALE ALE TRANDAFIRULUI   

Al Harun Al Rashid ibn Hassan¹ – această maqamă nu se mai concentrează pe personaje, ci pe un singur obiect, e drept cu o  simbolistică excepţională: roza (trandafirul). Suntem într-o povestire în ramă, întrucât povestitorul devine Harun al Rashid.

povesteşte:

„S-a întâmplat ca Emirul al Saddam ibn Saddam² – emirul devine un personaj fix, fiind cel care conduce ceremoniile, adică întregul concurs.

 să poftească din nou, o noapte de poezie,³ – se înţelege că aceste întreceri se desfăşoară noaptea, în tradiţia celor 1001 de nopţi.

ca pe o rafinată beţie.⁴ –la spirite rafinate, poezia devine un drog, ca toate artele de altfel.

Şi a trimis veste, poruncă în cele patru colţuri ale lumii,⁵ –tonul devine de basm.

ca în numele poeziei şi-al lunii,⁶ –luna poate fi o muză a poeţilor.

să vină poeţii la Damasc,⁷ –Damasc este capitala Siriei, cea mai veche capitală a lumii continuu funcţională (din 636, sub califul Umar.) Oraşul are o vechime de peste 9000 de ani. Damas în limba arabă înseamnă „apă”. Oţelul de Damasc este unul dintre cele mai bune din lume. Săbiile de Damasc sunt foarte căutate. Damascul e un creuzet de civilizaţii. În Damasc se vorbesc, în afară de arabă, limbile aramaică, circasiana, armeniana, franceza şi engleza. Damascul apare de multe ori în 1001 de nopţi.

doar aici cuvintele noi se nasc,⁸ –din ciocnirea dintre limbi, dar şi din realităţi, obiecte noi.

să se întreacă în cuvânt sfânt,⁹ –sfântul cuvânt poate fi cuvântul Coranului, al Bibliei, sau cuvântul ales pentru a fi celebrat.

ce-i zice metaforă, adică tainic gând.¹⁰ –metafora poate fi asemuită unui tainic gând, semănând adesea cu o ghicitoare.