Ca să te-ascunzi cu fereală¹, – această odă e scrisă ca fiind un poem în proză. O proză ritmată şi rimată. Am ales această formulă pentru că e încăpătoare, cuprinzând două aspecte ale limbii: proza şi poezia. Oda este de fapt un dialog cu ţara, când o proiecţia ideală, când personificată. Modelul poate fi opera lui Alecu Russo Cântarea României.

te-ai dat cu smoală²; – te-ai deghizat, te-ai mascat, de parcă îţi era ruşine să te arăţi aşa cum eşti.

erai când republicană,³ –limbajul politic este unul specializat. Într-un regim republican apar termeni precum cetăţean, preşedinte, parlament.

când regală,⁴ –într-un regim al regalităţii apar termeni precum rege, principesă, alteţă, supus, casă regală, curte regală etc.

când umilă şi goală,⁵ –limba poate fi vorbită neaoş, simplu, fără înflorituri.

când plină de fală,⁶ limba poate fi şi una artistică, folosind imagini artistice, figuri de stil, procedee artistice.

când triumfală,⁷ –există un limbaj al triumfului, emfatic, eroic, înălţător.

când în răscoală.⁸ –dar limbajul poate fi şi dur, ba chiar injurios. Se remarcă în text folosirea monorimei.

Te-am căutat în cuvinte,⁹ –limba reprezintă suma tuturor cuvintelor, dar şi a posibilităţilor de combinare şi de flexiune ale acestora.

în minte,¹⁰ –uneori ne căutăm vorbele în minte. De multe ori gândim fără să ne exprimăm sonor gândirea.

în jurăminte,¹¹ –jurământul acordă limbii sacralitate, onoare.

în oseminte,¹² –e vorba de arhaisme, de cuvintele vechi pe care le întâlnim uneori în textele cronicarilor, de exemplu.

în morminte,¹³ – e vorba probabil de înscrisul de pe monumentele funerare, de pe cruci, de pe coroane etc.

în bobul de linte,¹⁴ –cuvintele limbii le găsim în orice obiect, oricât de neînsemnat ar părea.

în privirea cuminte,¹⁵ –şi privirea, expresia ochilor poate spune foarte mult.

în glasul liniştitor, de părinte,¹⁶ –limba o găsim la  începuturi în  glasul părinţilor

în nor,¹⁷ –limba se găseşte şi în cele mai inefabile şi informe lucruri.

în vatră fierbinte;¹⁸ –vatra înseamnă foc, dar şi neam, loc de baştină, loc sacru, centru al lumii.

ţineam minte¹⁹ –ne amintim cu ajutorul imaginilor, dar şi al cuvintelor.

că vocea ta de argint e²⁰ –e vorba de glasul mamei, al preotului, al clopotului, al râsului unui copil.

şi luam aminte²¹ –ne aminteam, dar şi înţelegeam.

la cele păgâne şi sfinte,²² –lucrurile pot fi profane sau sacre, dar ele ne înconjoară şi exercită asupra noastră un acelaşi interes.

erai de nobilă sorginte,²³ – adesea căutăm originile unei limbi într-o limbă clasică, celebră, înnobilată de opere majore.

cea mai aleasă dintre ginte,²⁴ –aluzie poate la ginta latină, dar  şi la poemul cu acelaşi titlu al lui Vasile Alecsandri.

cum erau înainte.²⁵ –ginţile erau formaţiuni ce astăzi au dispărut.

Te-ai ascuns în sânul mamei,²⁶ –mama e cea care ne dăruieşte primele cuvinte.

în tăişul crud al lamei,²⁷ –cuvintele pot fi şi interjecţii, cele mai vechi cuvinte.

în primele cuvinte,²⁸ –primele cuvinte sunt de fapt silabe sau silabe repetate.

gângurite,²⁹ –copiii nu vorbesc clar la început, limba se învaţă. În plus ei nu pot articula de la început toate sunetele.

în slovele aurite,³⁰ –limba se ascunde şi în cărţi sfinte, în codexuri, în incunabule etc.

în prima carte de-nceput,³¹ –probabil e vorba de abecedar.

în gaură de şoarece, în lut;³² –practic limba se ascunde oriunde, oricând, oricum.

ai murit strivită de-un sărut,³³ –sărutul te lasă fără glas, atât din cauza emoţiei, dar şi din cauza imposibilităţii de a emite sunete.

am mângâiat o aripă de înger, de fluture,³⁴ –pipăitul se adaugă, sinestezic, cuvântului sonor şi vizual.

să te scuture.³⁵ –limba înseamnă şi mişcare. Aluzie poate şi la ideea că o aripă de fluture  bătând undeva la ecuator, poate genera o furtună.

Te-ai ascuns în glas de clopot,³⁶ –clopotul are un glas al său pe care îl înţelegem fără a apela la cuvinte.

câte-o dată-ai dat în clocot,³⁷ –cuvintele pot genera şi sentimente „aprige”

te-am căutat în rădăcini³⁸ –e vorba atât de rădăcinile plantelor, dar şi de rădăcinile cuvintelor, de la care se formează familiile de cuvinte, prin folosirea prefixelor, a sufixelor, prin schimbarea valorii gramaticale etc.

şi te-am găsit în împletite,³⁹ – limba pare o funie de cuvinte.

despletite lumini,⁴⁰ –aşa cum o funie este şi lumina.

în coroanele copacilor şi regilor⁴¹, coroana este un semn al puterii, un însemn heraldic, dar şi o realitate geometrică.

în răceala legilor,⁴² –legile sunt precise, reci, clare, fără valori conotative.

în frunză, în fluier,⁴³ – limba este un fenomen natural, firesc, care se poate naşte din orice sunet.

în şuier,⁴⁴ –şi şuieratul poate fi un limbaj

în şoaptă,⁴⁵ –limba se refugiază şi în şoaptă, mai ales gând o vorba de un secret.

în fructa coaptă,⁴⁶ –aluzie la fruct, dar şi la lichidele produse de fructe, care „dezleagă” limbile.

în noapte,⁴⁷ –limba este un anotimp, un timp, o realitate complexă.

în cifra şapte.⁴⁸ –de fapt în toate cifrele. Am ales cifra şapte pentru că are cea mai bogată simbolistică şi în plus este cifra iniţierii.

Te-am găsit tânără,⁴⁹ –limba se reînnoieşte permanent, părând mereu tânără.

când tu erai bătrână⁵⁰  – dar în limbă se găsesc straturi  mai vechi de cuvinte

fântână;⁵¹ –limba este asemenea unei fântâni: mereu proaspătă, dar parcă de când lumea.

te-am găsit bătrână,⁵² –fixată prin opere nemuritoare, limba pare bătrână.

când tu erai tânără, te-am căutat în timp⁵³ –limba este şi un fenomen temporal, în primul rând din cauza verbelor, dar şi pentru efectele obţinute prin arhaisme, prin prezentul istoric etc.

şi te-am găsit anotimp,⁵⁴ –limba poate fi asemănată cu un anotimp, mereu schimbătoare, dar revenind la cicluri milenare.

te-am căutat în floare⁵⁵ – aici evident este vorba de o metaforă.

ce doare,⁵⁶ –floarea „care doare” nu poate fi decât rana, care înfloreşte roşie pe piele

adică în rană, te-am găsit bogată,⁵⁷ – limba este bogată atât prin cuvinte, dar şi prin tezaurul de opere care s-au realizat cu ajutorul, prin intermediul limbii.

când erai sărmană,⁵⁸ –din păcate limba poate fi şi sărmană, întrucât nu întotdeauna poate denumi toate cuvintele, acoperi toate fenomenele sau întâmplările.

te-am găsit săracă⁵⁹  – limba manifestă un fenomen de redundanţă, neexistând o sinonimie perfectă.

şi tu erai prea bogată,⁶⁰ –limba este fractalică, dintr-un singur cuvânt se pot obţine sute (de exemplu verbul sau familia de cuvinte).

dădacă.⁶¹ –limba ne ocroteşte, ne apără, ne nutreşte.

Te-am tescuit în vers⁶² –poetul e obligat să tortureze limba, fixând-o în formule fixe, cum ar fi versul…

şi tu m-ai plesnit, peste faţă, c-un întreg univers…⁶³ …generoasă, limba îi dăruieşte „torţionarului” un întreg univers, practic o lume paralelă cu cea a obiectelor.

Lucian Strochi