CORNEL PAIU: Cât priveşte afirmaţia secundă, v-aş întreba dacă dvs. aţi avut şansa şi privilegiul de a „conlucra” cu unele „spirite frăţeşti, identice”, tutelare, diriguitoare, altruiste şi înţelepte?

LUCIAN STROCHI: Am cunoscut foarte mulţi critici şi cred că fiecare din numele pe care le evoc acum m-au învăţat câte ceva. Am învăţat enorm de la ei. Unii mi-au fost profesori: Ion Rotaru, Matei Călinescu, Eugen Simion, Paul Cornea, Marian Popa, Savin Bratu, Ovid Crohmălniceanu, George Munteanu, Nicolae Manolescu, Alexandru Piru, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Eugen Cisek, Mircea Martin, Dumitru Micu, Ion Dodu Bălan, Romul Munteanu, Tudor Olteanu; alţii mi-au fost colegi: Alexandru Dan Condeescu, Mircea Scarlat, Silviu Angelescu, Valentin F. Mihăescu, Paul Drogeanu, Paul Dugneanu, Sanda Angelescu, Mircea Dinutz, Ioan Dănilă, Andreea Andruşcă; pe alţi critici i-am întâlnit mai târziu: Laurenţiu Ulici, Adrian Dinu Rachieru, Vasile Spiridon, Cristian Livescu, Ioan Holban, Florea Firan, Ioan Lascu, Gh. A. M. Ciobanu, Emilia Chiriţă, Mihai Mancaş, Constantin Dram, Ion Pop, Al. I. Brumaru, Constantin Tomşa, Răzvan Theodorescu.  Foarte mulţi poeţi şi prozatori sunt şi foarte buni critici. Mulţi m-au onorat cu atenţia lor, comentându-mi textele: Dumitru Radu Popescu, Ioan Dobreanu, Gheorghe Simon, Emilian Marcu, Lucian Vasiliu, Cornel Paiu, Nicolae Sava, Liviu Apetroaie, Daniel Corbu, Petruş Andrei, Gheorghe Aurel Neagu, Eva Lazea, Culiţă Ioan Uşurelu şi alţii…