CORNEL PAIU: Acelaşi, D. R. Popescu, pentru care aveţi de mult o admiraţie deosebită şi pentru care, eu însumi, pot spune că am o admiraţie, e drept, de dată mai recentă, în articolul său „Ivan Turbincă merge mai departe”, face următoare afirmaţie: „Autorii magnifici, printre care se află şi Creangă, ne pun în faţa unor realităţi pline de întrebări!” („Antiteze”, # 46/47, Seria a III-a, nr. 1-2/ 2017, anul XXVII, Piatra-Neamţ, p. 25) Care ar fi după dvs. „autori magnifici” şi care ar fi acele „realităţi pline de întrebări”, pe care ni le înfăţişează prin intermediul operei lor?

LUCIAN STROCHI: Orice scriitor mare, magnific, descriu realităţi şi irealităţi pline de întrebări. Literatura, arta în general, pune întrebări şi nu încearcă neapărat să răspundă la ele. Dacă ar trebui să mă opresc la un număr foarte restrâns de scriitori străini (să spuneam 10), nu i-aş putea evita pe Dante, Cervantes, Dostoievski, Shakespeare, Borges, Gabriel Garcia Marquez, Tolstoi, Balzac, Goethe, Hugo. Şi când mă gândesc că au rămas în afara listei Gogol, Cehov, Petrarca, Boccaccio, Ismail Kadare, Thomas Mann, Franz Kafka, Hesse, Baudelaire şi toţi scriitorii antici, începând cu Homer! Pentru a nu fi nedrept cu literatura română, voi aminti de Eminescu, Creangă, Caragiale, Rebreanu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade. Constat cu tristeţe că din această listă lipsesc: Slavici, Coşbuc, Alecsandri, Costache Negruzzi, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, D. R. Popescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, George Bălăiţă, Şerban Bănulescu, Radu Cârneci, Romulus Vulpescu, G. Călinescu.