Cumpăr, pentru un prieten, un glob terestru, luminat

De dinăuntru, adică o veioză scumpă, de mână lucrat;¹

Printre meridiane şi paralele subtile, gratii se strecoară,

Specii de animale, azi dispărute, vii odinioară,²

Corăbiile lui Magellan sau Vasco da Gama, balene,³

Dospind de lene,⁴

Elefanţi şi o enormă broască ţestoasă,⁵

Cu un fel de carapace cât o casă,⁶

Pe care unii mai cred că s-ar sprijini pământul,⁷

Să nu-l dea jos, oricât de puternic e vântul.⁸

Băiatul cel mic, adică prâslea, al prietenului meu,⁹

A mâzgălit cu pixul albastru, în haşuri inegale, din greu,

Globul terestru,¹⁰

Pus parcă sub albastru sechestru.¹¹

„De ce ai făcut asta?” – îl ceartă mama, schimbându-şi tonul,¹²

„O să se supere domnul, o să se supere omul.”¹³

Copilul mă priveşte cu interes,

Într-un început de eres,¹⁴

Nu ştie dacă e vorba de mine, sau domnul e Dumnezeu.¹⁵

„De ce ai făcut asta?” – îl ceartă prietenul meu.¹⁶

„Pentru că globul acesta nu avea fulgere¹⁷ şi mie

Îmi plac teribil fulgerele, să fie sute, să fie mie…”¹⁸

„Bine, dar fulgerele sunt galbene, de foc, nu albastre!”¹⁹

„Asta dacă le priveşti de pe pământ!²⁰

Dacă le priveşti din ceruri din astre,

Fulgerele sunt întotdeauna albastre!”²¹

Timpul între noi tace nătâng, mi se bate ochiul stâng,²²

Prietenul meu îmi şopteşte: „Îmi vine să plâng…”²³

Globul a început să se învârtă uşor, cu străfulgerări albastre,²⁴

Scăpând pe fereastră,

Croindu-şi drum feeric,

Printre sârme de teleferic

Spre iubirile noastre…²⁵

Lucian Strochi