Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (15)

CORNEL PAIU: Termenul de „muză”, mai are acelaşi înţeles, cu cel de odinioară? Sau, în timp a suferit mutaţii de semnificant?

LUCIAN STROCHI: Întotdeauna avem nevoie pentru a gândi, a crea, a ne putea concentra la o intensitate maximă, de un nucleu de condensare. Acesta poate şi o icoană, o muză, o iubită.  Muzele sunt decorative, amuzante, dar atât.

CORNEL PAIU: Care ar mai fi astăzi „muza”, care inspiră pe creatorii de artă? E una veritabilă sau închipuită? Dar, oare, astăzi, mai au nevoie creatorii de „muze”, în sensul cel mai autentic, în demersul lor artistic? Nu ştiu, cred că vreau să zic, că astăzi, termenul, mie personal, îmi apare, pervertit şi artificial, golit de contemplarea sinceră a frumuseţii, golit de altruismul sacrului.

LUCIAN STROCHI: O operă de artă nu înseamnă doar sacrul, doar frumosul (esteticul). Inspiraţia – căci despre ea este vorba – înseamnă exerciţiu, victorii şi eşecuri, găsirea unui traseu ideal pentru gând, pentru imagine. Importantă e „sinapsa”. Dacă înlocuim muta cu tema, atunci vom constata că temele, deci muzele sunt aceleaşi de mii de ani.