PRIMELE TERTINE SAU UNDE AFLAM CEVA DESPRE NASTEREA UNIVERSULUI

Universul a început cu o carte,1

Poate s-a făurit dintr-un singur cuvânt,2

Poate că e viaţă,3 poate că e moarte,4

 

Poate că e altceva, mai înalt, mai sfânt,5

Sau poate că moare, pentru a renaşte;6

Poate că a început în apă, pe pământ,7

 

Poate că din hăuri, o stea se va naşte,8

În colosale tunete,9 în urale,10

Din fulgere albe,11 din sfere,12 din moaşte,13

 

 

Sau din cine mai ştie ce materiale,14 

Din stei stins,15 din cristal,16 din praf din boabab,17

Sau din blânde vânturi,18 din ploi în rafale,19

 

Într-un somn de flutur20 sau într-un vis arab,21

Vopsit în verde,22 negru23 sau cinabru,24

În versul meu căznit, şchiop,25 dodecasilab.25

 

Universul e un imens candelabru.26

Lucian Strochi

Primele Terţine  sau unde aflăm ceva despre naşterea universului 

Universul a început cu o carte,1 –terţina este o strofă cu trei versuri. Se mai numeşte şi terţet (dacă e vorba de strofă). Terţina este o poezie cu formă fixă alcătuite din terţine rimate: aba, bcb, cdc, ded, e…Are un număr variabil de strofe, ultima fiind un vers izolat (monostih) rimând cu versul din mijloc al ultimei strofe. Originea sa este neclară: provine din poezia provensală probabil. A impus-o însă Dante. Au scris terţine la noi: Ion Heliade-Rădulescu, Mihai Eminescu, Al. Macedonski, Al. Vlahuţă, George Coşbuc, Şt. O. Iosif, Ion Pillat. Intră adesea în componenţa sonetului italian (ultimele două strofe). O terţină e legată prin sistemul rimelor de terţina următoare, formând o sextină. De obicei versurile sunt iambice, iar măsura este un endecasilab. Imaginea universului considerat o carte deschisă este una dintre cele mai vechi. Cartea e un labirint; universul de asemenea. Am putea spune şi că o carte este umbra unui univers, o idealitate a unei realităţi. Într-o altă abordare, universul începe cu Biblia, mai exact cu Cartea facerii. Universul începe cu naraţiunea, cu mitul, cu memoria, componente esenţiale ale cărţii.

Poate s-a făurit dintr-un singur cuvânt,2 –se crede că Dumnezeu este un cuvânt suprem, unicul şi că de la acel cuvânt începe şi sfârşeşte universul. De aceea Dumnezeu ne apare doar perifrastic, întrucât nu cunoaştem numele, Cuvântul. Dacă l-am cunoaşte, am fi egalii lui Dumnezeu.

Poate că e viaţă,3 –ceea ce numim univers poate fi împărţit brutal şi în viaţă şi moarte, dar nu putem şti dacă nu cumva viaţa noastră e moartea altcuiva. „Căci vis al morţii eterne a viaţa lumii întregi” –spunea Eminescu, traducând poetic un mit indian.

poate că e moarte,4 –după cum viaţa nu e absolută, nici moartea nu e. Eternă rămâne alternanţa viaţă/moarte.

Poate că e altceva, mai înalt, mai sfânt,5  – dar această abordare viaţă vs. moarte e una îngustă, umană. Realitatea poate

depăşi limitele acestei formule, prin religios, prin revelaţie, prin imaginar dezlănţuit.

Sau poate că moare, pentru a renaşte;6   – moartea poate fi o condiţie a renaşterii. Cel mai cunoscut mit despre acest aspect este cel al păsării Fenix.

Poate că a început în apă, pe pământ,7 –nu putem stabili cu adevărat originea vieţii, apa şi pământul având aici rolul de sinecdocă.

Poate că din hăuri, o stea se va naşte,8 –originea noastră e şi una cosmică.

În colosale tunete,9 –nu ne putem imagina începutul lumilor, nici măcar al pământului, sufocat de fulgere, neprotejat de o atmosferă.

în urale,10  – există şi ipoteza universului născut cu „martori”, aşa cum se poate naşte ceva dintr-un experiment.

Din fulgere albe,11 –oricum, alături de materie, trebuie să intre în ecuaţie şi energia.

din sfere,12 –sfera este o formă perfectă, de la care se pleacă sau la care se ajunge.

din moaşte,13  – dacă universul este unul al imaginarului, moaştele pot genera universuri, evident sensibile, emoţionale.

Sau din cine mai ştie ce materiale,14 –e greu de precizat care sunt cărămizile din care s-a zidit universul.

Din stei stins,15 –ar putea fi vorba de amorf.

din cristal,16 –sau de cristalizat, adică de forme perfecte care se pot degrada.

din praf din boabab,17  – adică din orice. Prin praf înţelegem până la urmă cele mai mici particule vizibile.

Sau din blânde vânturi,18 –vânturile reprezintă în primul rând energie pură.

din ploi în rafale,19 –ploaia poate fi un element constitutiv al universului.

Într-un somn de flutur20 – nu ştim dacă un fluture visează, dar cred că aici e vorba de parabola cu chinezul care se visa un fluture care se visa un chinez…

sau într-un vis arab,21  – poate fi o creaţia artificială, gen povestiri în ramă din 1001 de nopţi. Aluzie şi la dezvoltările fractalice.

Vopsit în verde,22 –verdele este adesea culoarea vieţii (cel puţin în cazul plantelor).

negru23 –negru, ca  şi albul sunt culori absolute, practic sume de culori. Dacă pe o suprafaţă aşezăm straturi succesive de culori, în final obţinem negru.

sau cinabru,24 –şi roşul este culoarea vieţii, întrucât e culoarea sângelui.

În versul meu căznit, şchiop,25 –aluzie la „piciorul” metric.

dodecasilab.25 –vers care conţine douăsprezece silabe. Aluzie poate şi la faptul că 12 este cifra timpului, încheind un ciclu.

Universul e un imens candelabru.26  – universul poate fi contemplat în splendida sa măreţie.

Această terţină are versurile în următoarea formulă:  ABA BCB CDC DED EFE F.