Acest vers este propriul meu autograf,¹

Sau, poate, propriul meu, distilat, panaceu,²

Pentru gândurile mele aspru vătaf,³

 

Poate-i aripă stingheră, de curcubeu,⁴

O amintire vie a unei plante⁵  

Sau un enigmatic, egiptean scarabeu.⁶

 

Iubiri secrete, gări, vămi itinerante,⁷

Insolenţa, orgoliul unui defileu,⁸

Silabe, ritmuri sau rime arogante,⁹

Sau amintirea unui viitor plebeu.¹⁰

Pentru  o operă, sămânţă de prăsilă,¹¹

Pe pânza alb-a lumii, poate-un imprimeu.¹²

 

Din cartea vieţii, nu mai mult de o filă,¹³

Piesă anonimă, în prăfuit muzeu,¹⁴

Un zâmbet vânăt, complice, de zambilă,¹⁵

 

Sau încruntarea gravă-a unui bazileu.¹⁶

Lucian Strochi

Despre versul dintr-o terţină despre care nu ştim prea multe 

Acest vers este propriul meu autograf,¹ –această terţină este o  artă poetică. Fiecare vers pe care îl scriu poartă semnătura mea, este expresia personalităţii mele.

Sau, poate, propriul meu, distilat, panaceu,² – arta este un panaceu. La fel şi versul – care este o sinecdocă a artei.

Pentru gândurile mele aspru vătaf,³  – versul cenzurează aspru gândurile şi le îmblânzeşte.

Poate-i aripă stingheră, de curcubeu,⁴ –versul este o irealitate a unei realităţi şi o realitate a unei irealităţi.

O amintire vie a unei plante⁵ –aluzie poate la celebra „frunză verde” sau mai degrabă e vorba de o solidaritate între regnuri.

Sau un enigmatic, egiptean scarabeu.⁶ –aluzie la lumea antică, dar şi lumea „antenelor încrucişate”, lumea insectelor care, prin  număr şi varietate, domină planeta noastră.

Iubiri secrete, gări, vămi itinerante,⁷ –tematica unui vers este extrem de diversă: iubiri, nostalgii, renunţări etc.

Insolenţa, orgoliul unui defileu,⁸ –versul poate descrie frumuseţea incredibilă a naturii.

Silabe, ritmuri sau rime arogante,⁹  – în acelaşi timp există şi un aspect formal al versului: metrica, sintagmele, topica, jocul rimelor.

Sau amintirea unui viitor plebeu.¹⁰ –versul înseamnă şi răzvrătire, o luptă împotriva canoanelor, o încercare de a propune un viitor „plebeu”.

Pentru  o operă, sămânţă de prăsilă,¹¹ –versul poate fi nucleul unei opere, sămânţa ei de prăsilă.

Pe pânza alb-a lumii, poate-un imprimeu.¹²  – faţă de imensitatea lumii, un vers poate fi o simplă pată imprimată. Într-o altă poezie spuneam: „o, lumea e o albă pânză /şi umbra ei rărită e poemul”.

Din cartea vieţii, nu mai mult de o filă,¹³ –un singur vers nu înseamnă aparent nimic; în realitate el poate fi definitoriu chiar pentru o viaţă, o lume, o epocă.

Piesă anonimă, în prăfuit muzeu,¹⁴ – versul poate sta aproape uitat într-un muzeu al imaginilor, al cuvintelor.

Un zâmbet vânăt, complice, de zambilă,¹⁵ –zâmbetul provoacă riduri, iar printre alte valori ale versurilor, poate fi şi această: versul are forma unui rid pe fruntea poetului.

Sau încruntarea gravă-a unui bazileu.¹⁶ –versul poate însemna şi solemnitatea gravitatea, sentenţiozitatea unui rege. La fel, şi încruntarea provoacă riduri.

Această terţină are o arhitectură mai neobişnuită a verbelor. Rimele sunt aşezate în felul următor: ABA BCB CBC BDB DBD B. În terţinele a doua, a treia, a patra şi a cincea versurile au rimele inversate. Se remarcă prezenţa lui B în toate terţinele, precum şi în monostih.