STATUIE (FUEKI)

te voi privi2

până când3

voi deveni privire4

Lucian Strochi

 STATUIE

(fueki1) –categorie estetică a haikuului desemnând eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii.

te voi privi2  – acest tristih poate fi citit şi ca un distih, ca o    shio –ku (fraza inferioară dintr-o tanka) având 7-7 silabe (onji) sau chiar ca un monostih de 14 silabe. Se remarcă jocul „i” urilor primul versul şi al treilea  şi al „â”- urilor din al doilea vers. Sunt folosite două verbe la viitor (voi privi, voi deveni), al doilea fiind cel mai cunoscut verb copulativ, dar asigurând durativul, eternitate.

până când3   – rolul versului doi este unul de legătură, la fel ca în primul tristih.

voi deveni privire4 –este clar o poezie de dragoste, conţinând  şi o hiperbolă, o exagerare, aşa cum procedează toţi îndrăgostiţii atunci când promit „câte lună şi în stele” iubitelor. Originalitatea discursului constă în dematerializarea eului liric, reducerea lui, folosindu-se sinecdoca, la o esenţă a iubirii. Iubitul se imaginează ca fiind o statuie a aşteptării, o statuie de aer.

Textul a apărut şi în volumul Cuvântul  cuvânt.