Privighetoarea – ²

s-a sinucis în cântec³

nu am văzut-o⁴

 Lucian Strochi

HAIKU (SABI¹) 

privighetoarea – ² –acest haiku, perfect din punct de vedere formal (tristih, 5-7-5 silabe (onji)) este unul dintre poemele mele preferate. Privighetoarea este o pasăre neînsemnată ca dimensiuni sau culori. Dar este incontestabil, regina cântecului. E o pasăre enigmatică, arareori văzută. E  o pasăre nocturnă. Categoria estetică SABI adică tristeţea singurătăţii, a declinului a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător este foarte bine reprezentată.

s-a sinucis în cântec³  – arta cere jertfă, iar trilurile divine ale bărbătuşului trebuie „pedepsite”, pentru că nimeni nu are dreptul să deţină atâta frumuseţe.

nu am văzut-o⁴  – ultimul vers conclusiv, încheiat brutal, ar vrea parcă să anuleze o emoţie firească. În acelaşi timp e vorba de o tristeţe imensă a singurătăţii, atât pentru că poetul nu poate fi complicele păsării, cât şi pentru faptul că nu poate împărtăşi nimănui, eventual iubitei, miraculul la care tocmai a asistat, e drept doar auditiv. Primele două versuri conţin câte şapte vocale, ceea ce presupune o iniţiere completă.