zeii vin călări¹

descinzând din poveste²

luna cască blând³

prinţul se întoarce-n mit⁴

dorm fericiţi copiii⁵

Lucian Strochi

Poveste 

zeii vin călări¹ – în aproape toate miturile de întemeiere e vorba de descălecat şi evident de cai. Mitul de întemeiere al Japoniei este însă altul.

descinzând din poveste²  – dar, oricare ar fi mitul, el este o poveste, o naraţiune îngheţată, non cronologică, opusă istoriei.

luna cască blând³ – dublă personificare. În poezia niponă figurile de stil sunt rare, pentru că se urmăreşte nu ambiguitatea, ci precizia. Luna trebuie văzută însă şi  ca o expresie directă a kigo: luna – mai ales luna plină – este o expresie a verii. Prin lună, prin verb şi adverb întreg peisajul se antropomorfizează.

prinţul se întoarce-n mit⁴ –prinţul nu are nume, dar putem bănui că este prinţul întemeietor: părăseşte povestea, pentru că ea este efemeră şi  reîntoarce în mir, asigurându-i eternitatea.

dorm fericiţi copiii⁵  – după un basm, o poveste, copiii pot adormi fericiţi. Această tanka se află sub semnul vocalei „i”. Litera e prezentă în toate versurile, cu excepţia versului trei, care oricum se rupe prin imagine de celelalte. „I” este prezent de nu mai puţin de zece ori în text (zeii, călări, descinzând, din, prinţul, mit, fericiţi, copiii).

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.