CORNEL  PAIU: De ce anume vă temeaţi în copilărie?

LUCIAN STROCHI: De întuneric, de gâscani (am avut un conflict ruşinos cu un gâscan care m-a întors din drumul spre „libertatea pădurii”, spre mulţumirea bunicii, de bursuci (despre care auzisem că sunt foarte răi). Nu m-am temut de lupi, de urşi, de alte fiare. Nu ştiu de ce. Nu m-am temut de foc, de apă, de boli. Poate şi pentru că nu ştiam prea multe pe atunci.

CORNEL  PAIU: Ce raport vedeţi dvs. între „să-ţi aduci aminte/ să-ţi aminteşti” şi „să uiţi”?

LUCIAN STROCHI: Amintirea e preţioasă atunci când o cauţi şi o găseşti. E un prieten de nădejde. Uitarea e şi mai preţioasă. Îţi permite să înlocuieşte ceva cu altceva, mai bun. Dacă nu ar fi uitarea ne-am descurca foarte greu.