plecând corăbii¹

bucuroasă e moartea²

năvodul e plin³

noaptea aruncă galbeni⁴

prea alb vălul miresei⁵

Lucian Strochi

PE ŢĂRM (tanka)  

plecând corăbii¹ – corabia leagă două lumi. Ea aparţine mării, dar în egală măsură,   aparţine şi pământului.

bucuroasă e moartea² – moartea este oricând posibilă într-o călătorie pe mare. Moartea e bucuroasă pentru că, plecând corăbiile, ea are, teoretic, materia primă asigurată.

năvodul e plin³ – moartea nu e doar a oamenilor, ci şi a fiinţelor mării, în primul rând peştii.

noaptea aruncă galbeni⁴ – e vorba de o noapte cu lună, pe o mare liniştită, miile de valuri părând bani de aur. Dar noaptea plăteşte preţul morţii.

prea alb vălul miresei⁵  – vers complet ambiguu. Cine e mireasa: moartea? iubita rămasă pe ţărm? o mireasă oarecare aflată la ora ei astrală? Sau poate chiar luna care îşi prelungeşte voalul până în mare, vălul voalul miresei fiind lumina. Interesantă e curgerea şi unduirea: corăbiile curg şi se unduiesc plecând, năvodul e o curgere şi o unduire, lumina galbenilor curge şi ea, unduitoare, la fel ca vălul miresei. Iată cum, un peisaj static, poate devine prin imaginar unul dinamic, ca o stampă japoneză.

Această tanka are o structură formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.