vas de porţelan¹

unind munte şi mare²

gheişa l-a spart³

efemerul e un ciob⁴

ce uimeşte eternul⁵

Lucian Strochi

IUBIRE (tanka)

vas de porţelan¹  – pentru asiatici, porţelanul devine un obiect de cult. El îngemănează arta şi funcţionalitatea, delicateţea şi frumuseţea, dar este şi un nucleu de condensare, fiind in nuce un univers întreg.  Printr-un vas de porţelan, omul se întâlneşte cu natura, arta cu meşteşugul.

unind munte şi mare² – vers ambiguu: muntele şi marea se pot uni – ca o imagine pe un vas. Dar tot muntele şi mare se pot întâlni şi prin funcţionalitatea vasului, vasul fiind pământul, iar apa, care e conţinută de vas, marea. Vasul apare astfel ca un fel de atol. Dar poate fi vorba şi de cele patru elemente fundamentale, mitice: pământ, apă, foc şi aer. Porţelanul este până la urmă lut, adică pământ; el trebuie îmblânzit cu apă care îl înmoaie; e călit apoi la foc. Şi totul pentru a adăposti, atunci când e gol, aerul.

gheişa l-a spart³ –nu ştim dacă e vorba de neatenţie sau de intenţie. Dacă e vorba de neatenţie, avem doar un accident casnic, banal. Dacă e vorba de intenţie, atunci vom înţelege că gheişa era geloasă pe privirea admirativă a celui care privea vasul şi nu pe ea. Mai există şi un alt sens. Frumuseţea gheişei „sparge” frumuseţea privitorului, acesta ne mai privind vasul. E vorba de un kenyogen perfect.

efemerul e un ciob⁴  –shimo no ku pare a conţine un aforism, surprinzător ca orice aforism. Păstrând legătura logică cu vasul, adică cu întregul, ciobul, (sinecdoca) este la fel de valoros, fiind un martor de preţ al unei istorii pierdute. Vasul se poate sparge, ciobul nu. Prin urmare el este învingătorul.

ce uimeşte eternul⁵  – ciobul este un supravieţuitor, aşa cum, o clipă, e drept astrală, poate uimi eternul, ba chiar îl învinge. Supravieţuiesc clipele, nu anii sau secolele. Iubirea de o clipă învinge iubirea de o viaţă. Iubirea nu e un continuum, ci o suită de „sincope”.

Această tanka are o structură formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.