floare  de cireş¹

privire îmblânzită²

cuvintele cad³

vântul – zeu străveziu⁴

sufletul meu e un vânt⁵

Lucian Strochi

Într-o grădină niponă (tanka)  

floare  de cireş¹  – floarea de cireş, alături de floare de cais, de prunişor, pe piersic etc. sunt flori sacre, anunţând miracolul învierii naturii, primăvara. S-au scris despre floarea de cireş tomuri întregi, iar simbolistica ei este atât de bogată, încât poate rivaliza cu aceea a rozei sau a crinului, a nufărului sau  a lalelei, a crizantemei sau cu reginei nopţii.

privire îmblânzită²  – floarea de cireş este un nucleu de condensare, îmblânzeşte şi cea mai amarnică privire, provoacă eliberarea, relaxarea.

cuvintele cad³ – senzaţia e pură, nu mai e filtrată şi trădată de cuvânt. Cuvântul devine neputincios, ca la o minune, ca la o emoţie copleşitoare.

vântul – zeu străveziu⁴ – distihul arată însă adevăratul stăpân al florii de cireş: vântul  – cel care poate mângâia sau ucide o petală. Iar vântul e un zeu invizibil: ştim că există, suntem conştienţi de forţa lui, dar nu îl vedem. Vântul e un zeu, grecii îl aveau pe Eol, dar el apare şi la alte popoare, cu alte nume şi chiar cu alte funcţii şi ritualuri.

sufletul meu e un vânt⁵  – vers oarecum surprinzător. Pentru o clipă orgoliul omului învinge contemplarea. Omul ştie că poate domina frumuseţea, perfecţiunea, că este cel puţin egalul unei flori, prin frumuseţe, puritate şi înţelepciune.

Această tanka are o structură formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.