evantai roşu¹

cha no you² şi kimono³

seară de vară⁴

o floare⁵  o gheişă⁶

iubire şi lacrimă⁷

CEREMONIA CEAIULUI

evantai roşu¹  – evantaiul este un termen cu un extraordinar câmp simbolic, asociindu-se cu oglinda, masca, paravanul, mătura, pana, frunza, stampa. Este un simbol ambivalent: potoleşte arşiţa, dar şi aţâţă focul. Evantaiul este şi un obiect de comunicare aşa cum sunt steagurile în comunicarea navală. Evantaiul roşu poate fi şi imaginea unei săbii (spade), aşa cum apare într-un text de-al meu mai vechi: „în mână port un trandafir sau spadă/ sau altfel spus un evantai de sânge”. Evantaiul apare şi ca o pavăză împotriva spiritelor rele. În Japonia el apare împodobit cu mitsu-to-moye tricolor, variantă ternară, aceasta, al yin-yangului chinez, cu virtuţi protectoare.

cha no you² – în traducere ceremonia ceaiului, un ritual străvechi, care include şi arta aranjării florilor, adică ikebana.

şi kimono³  – kimonoul este costumul naţional al Japoniei. La origine cuvântul kimono înseamnă lucru de îmbrăcat (ki –a îmbrăca, mono –lucru). Kimonoul este format din piese multiple de material sub forma literei T, aşezat în aşa fel, încât tivul să ajungă la glezne. Kimonourile sunt înfăşurate strâns în jurul trupului, cu partea stângă peste cea dreaptă (cu excepţia înmormântărilor). Sunt prinse cu o centură numită obi legată la spate cu o  fundă. Kimonoul se poartă cu încălţăminte tradiţională (zori sau geta) şi şosete (tabi). Înainte de secolul XVIII se folosea kosode (un kimono cu mâneci scurte). Kimonoul ceremonial al bărbaţilor este confecţionat din mătase neagră numită habutae şi e decorat în alb cu blazonul familiei.

seară de vară⁴ – kimonoul se poartă de obicei din iunie până în septembrie. Se foloseşte obligatoriu în ceremonia ceaiului.

o floare⁵  – de obicei florile sunt cele din stampe: floarea de cireş, de prunişor, de cais sau crizantemă.

o gheişă⁶  – gheişa (gensha) înseamnă artistă, persoană a artelor, numită şi geiko sau geigi. Este o doamnă de companie, dansatoare, interpretă de artă tradiţională. După Restauraţia Meiji (1868) gheişele au devenit şi prostituate de lux. Au  existat şi gheişe bărbaţi (hokan) până pe la 1800. Gheişele poartă kimono.

iubire şi lacrimă⁷ –gheişele sunt „făclii ale iubirii”, cucerind prin feminitatea lor accentuată şi autentică. Ultimul vers se referă poate şi la condiţia lor tragică: sunt iubite, dar nu pot iubi.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică silabe terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.