(renga¹ l.s.,v.d.)

mare şi munte²

apă cer şi o barcă³

luna singură⁴  (L.S.)

 

interzis pescuitul ⁵ 

doar umbra pescarului ⁶  (V.D.)

 

legendă veche⁷

peştişorul de aur⁸

prima dorinţă⁹  (L.S.)

 

lumina spartă de val¹⁰

tuşul negru în penel¹¹   (V.D. )

 

sufletul luntrei¹²

pinii mângâind ochiul¹³

două speranţe¹⁴  (L.S.)

 

cocorii curgând spre sud¹⁵

o stampă îngheţată¹⁶   (V.D)

Lucian Strochi

Povestea pescarului şi a peştişorului de aur

(renga¹ l.s.,v.d.) –  renga este o formă de poezie de formă fixă, care a apărut în Japonia în era Heian, cu prilejurile concursurilor de poezie de la curtea imperială. constă în cel puţin două strofe. Prima strofă, hokku, reprezintă baza de plecare pentru haiku.  Renga este o tanka scrisă de doi poeţi, primul scriind tristihul de 5-7-5 silabe, al doilea răspunzând cu un distih de 7-7 silabe, astfel că poemul realizat este un poem independent. Concursul de renga se numeşte rengaawase. Renga foloseşte foarte mulţi termeni literari, în funcţie de mai multe criterii. După numărul autorilor, RENGA poartă numele de CHOKA (înlănţuire de strofe tradiţionale 5-7-5-7-7) şi este un renga cu un singur autor, RYOGIN (renga scrisă de doar doi autori), SANGIN (san = trei) (renga scrisă de trei autori) şi YONGIN (renga scrisă de patru autori). De fapt renga se traduce prin „eleganţă legată”, „poem în lanţ”.  În funcţie de dimensiunile textului găsim alţi termeni şi anume:   HANKASEN (jumătate din kasen sau o renga de 18 strofe), KASEN (lit. Poeţi nemuritori) o renga cu 36 de strofe, GOJUIN ( o renga de 50 de strofe) şi HONKADORI  (lit.100) (renga de 100 de strofe).

Din punct de vedere structural, termenii cei mai uzuali sunt: HOKKU (cele trei versuri de început dintr-o renga sau tanrenga), JO (strofele 1-6 dintr-o renga. Ele trebuie să fie calme), HA (partea de mijloc (strofele 7-31 dintr-o renga standard)), KYU (partea finală dintr-o renga (partea a treia) strofele 32-36),DISAN (DA-I-SAN) (legătura a treia dintr-o renga. Trebuie să se încheie printr-un verb) şi AGEKU (ultima strofă a unei renga standard. Are rolul de a rezuma întregul poem, cu o referinţă la prima strofă).

Alţi termeni întâlniţi sunt: HANA NO KU (strofa despre flori obligatorie într-o renga), HIRAKU (strofele din renga care nu au un rol şi un nume specific), ONKU (renga cu acrostih) RENKU (renga neizbutită) RENSAKU (secvenţă de tanka sau haiku. Orice poezie trebuie să fie dependentă de cea precedentă),GUNSAKU ( grup de poeme pe aceeaşi temă, oferind perspective diferite asupra aceleiaşi realităţi) MAEKU (versul precedent, versul de care le legi pe ale tale) SHINKU (strofe apropiate, înrudite, o renga reuşită) SOKU (strofe neînrudite, legătură nereuşită în renga),  UTSURI (schimbarea, tranziţia, mişcarea între ideile şi imaginea dintr-o renga), WAKIKU (vers lateral a doua strofă dintr-o renga),  HIBIKI (lit. Ecou) (înrudire de sentiment dintre două poeme), MONDO (poem dialogat. Un partener compune o tanka, iar celălalt îi răspunde cu alta), TSUKEAI (verb, acţiunea de a lega versuri, de a completa versurile altcuiva) TSUKEKU (legătura propusă de un vers oferit înainte) TSUKI NO KU    (strofă despre lună, obligatorie într-o renga). KAORI ( lit. Parfum) (înrudire de sentiment între două imagini poetice) SEDOKA (variaţiune artistică la o tanka. Are 6 versuri cu structura 5-7-5-7-7-7 (38 de onji), TANRENGA (o singură tanka cu doi autori (3+2 versuri)),  MAEKUZUKI (tanrenga), RYUKO (curgerea eternă). Această renga este un RYOGIN, cei doi coautori fiind eu şi vara mea din partea mamei, Veronica Deacek (Kerekeş). Veronica trăieşte la Reşiţa şi m-a impresionat în copilărie pentru că era poliglotă: cunoştea, ca mai toţi bănăţenii, pe lângă română, sârba, maghiara şi germana, la care s-a adăugat rusa, engleza şi franceza. Mai mare ca mine cu un an, Veronica m-a impresionat prin faptul că ştia versuri de Lucian Blaga, George Bacovia şi Ion Barbu,  într-o perioadă în care aceştia erau practic necunoscuţi de generaţia noastră (asta s-a întâmplat prin 1958).

mare şi munte²  muntele şi mare sunt sacre pentru japonez. Marea înconjură Japonia, o hrăneşte şi o apară, iar muntele Fuji este un munte iniţiatic, esenţial, cu adevărat sacru.

apă cer şi o barcă ³   – apa, cerul şi barca apar asociate, greu de desprins ca imagine. De fapt, apa şi cerul sunt reflexii, iar barca este elementul uman care le desparte sau le unifică.

luna singură⁴  (L.S.) –luna este singurul obiect suficient sieşi care poate supravieţui fără alte elemente.

„Unitatea”, coerenţa imaginii e maximă: marea, cerul şi apa sunt de fapt o aceeaşi realitate, în momente diferite, iar muntele şi barca plutesc pe/în această realitate.

interzis pescuitul ⁵  –  frumuseţea interzice pragmaticul, utilitarul. Prin urmare atmosfera de basm a mării îngemănate cu muntele şi cu o barcă singuratică trădând prezenţa umanului nu trebuie tulburată de pescuit, ocupaţie nobilă, dar devenită acum una vulgară.

doar umbra pescarului ⁶  (V.D.) –umanitatea  trădată de prezenţa bărcii, e confirmată de umbra pescarului, adică de imaginea lui reflectată.

legendă veche⁷  – legendele sunt inferioare miturilor, au o deschidere mult mai mică, se concentrează pe câteva elemente concrete, refuzând generalizarea pe care o oferă şi o  conţine mitul. Totuşi legenda are avantajul de a fi o naraţiune „cu ecou”, explicând de multe ori un obiect sau un fapt şi încărcându-l cu semnificaţii, sau explicând un nume: peştişorul de aur⁸  

prima dorinţă⁹  (L.S.) – legenda peştişorului de aur este de fapt o parabolă. Prins de către un pescar bătrân şi sărman, peştişorul de aur îi promite acestuia îndeplinirea a trei dorinţe, în schimbul eliberării. Prima dorinţă a fost …o covată nouă. (Asta în versiunea  lui Jacob şi Wilhelm Grimm. Mai există însă şi basmul scris de Aleksandr Sergheevici Puşkin.) Dorinţa a fost a nevestei pescarului. El  şi-ar fi dorit probabil o barcă.

lumina spartă de val¹⁰  – aluzie poate la strălucirea peştişorului de aur sau poate valul sparge nu doar lumina, ci şi încremenirea peisajului.

tuşul negru în penel¹¹   (V.D. ) –cea mai expresivă şi esenţializată pitură este stampa  realizată cu tuş negru pe hârtia albă.

sufletul luntrei¹²  – sufletul luntrei este poate umbra pescarului. Sau poate că este o aluzie la Charon, cel care trece sufletule celor moţi peste Stix. Sau fiecare lucru are sufletul său, chiar dacă nu este animat.

pinii mângâind ochiul¹³  – pinul este, alături de trestie şi de bambus, un arbore fundamental. Prezenţa lui indică poate apropierea de ţărm.

două speranţe¹⁴  (L.S.) – două speranţe se decodează mai greu. E vorba poate de câte o speranţă pentru fiecare ochi sau faptul că un om aflat pe mare are speranţa de a ajunge nevătămat la ţărm şi în acelaşi timp are speranţa că se va întoarce curând pe mare.

cocorii curgând spre sud¹⁵   – cerul îşi reintră în drepturi cu acest vers, poemul fiind până acum oarecum dezechilibrat în favoarea mării. Cocorii reprezintă pentru cer ceea ce reprezintă barca pentru ape.

o stampă îngheţată¹⁶   (V.D)- stampa nu mai curge, nu mai e ujiyo-e (adică nu mai e pictură a lumii în mişcare), pictură vibrantă, ondulatorie, cu îngheaţă prin echilibrul obţinut, prin simetrie, prin frumuseţea. Renga pare o stampă monocromatică a lui Hishikawa Monorobu de prin anii 1670.