GETA STAN PALADE – ARIPA ROZALBA DE MAR (1)
Aflată la a noua carte de poezie (Cerul din oglindă – versuri – Ed. Nona, 2008, Leac pentru lebede – versuri –Ed. Răzeşu, 2011,Văzduh de aripi – versuri –Ed. Ateneul Scriitorilor, 2012, Mladă romantică – versuri -Ed. Citadela, 2013 Testamentul privighetorii –versuri –Ed. Ateneul Scriitorilor, 2013, Templu retinei –versuri – Ed. Ateneul Scriitorilor, 2014, Întoarcerea Zeiței, versuri – Ed. Ateneul Scriitorilor, 2015, Destăinuirile fulgerului, versuri – Ed. Ateneul scriitorilor, 2016), intitulată metaforic şi enigmatic ARIPĂ ROZALBĂ DE MĂR, GETA STAN PALADE este cu siguranţă un poet ce nu mai poate fi ignorat, chiar dacă poezia ei are „marele păcat” că nu-şi flatează cititorul sau criticul, obligând, pe oricine îi citeşte textele, la o gimnastică a minţii deloc facilă. În primul rând, paleta stilistică a poetei este extrem de largă, de la versul cu inflexiuni folclorice până la textul suprarealist, de la un antiromantism declarat până la un sentimentalism bine temperat, de la demitizări feroce la mitizări convingătoare, de la hiperluciditate şi acuitate vizuală la imprecaţia acribologică. În al doilea rând, Geta Stan Palade relativizează istoria, spaţiul şi timpul propunând, când un erotism atent distilat, când o rugă insolită. Poeta cultivă o ironie fină ce alunecă uneori în autoironie, dar îşi afirmă ferm o demnitate tipic feminină. Livrescul prezent peste tot nu anulează nevoia de dialog, după cum descriptivismul liric se conjugă convingător cu absurdul. Câteva mărci personale sunt de remarcat şi în acest volum, după cum poeta îşi păstrează adesea vocaţia de demiurg, avidă fiind de spaţii siderale. Artele poetice propuse sunt convingătoare, după cum trebuie să observăm neapărat voluptatea cultivării aforismului şi a unui stil metaforic. Imaginarul poate fi dezlănţuit, biciuit totuşi de o hiperluciditate convingătoare.
Ca noutate absolută în acest volum se remarcă „înscenările”, nevoia de spectacol, precum şi preocuparea pentru parabole. Ca probă pentru afirmaţiile de mai sus, aducem în sprijin chiar versurile poetei. Inflexiunile folclorice nu ţin neapărat de mediul rural, versul popular clasic întâlnindu-se adesea cu metafore insolite, suprarealiste: Cât n-aş da, Doamne,/ ca râvnindu-te zilnic/ să mă dezvăţ de a mai fi femeie/cu umeri de curcubeie!/Să-mi revărs sufletul puţin câte puţin/într-o raclă de pelin/să-mi pască trupul marea şi stelele,/să-mi ciugulească sângele mierlele,/muchiile de rubin ale cerului paralele! (ÎNCHIPUITUL IEDERII SĂLAŞ); sau: Măi bădiţă bădişor,/ vino-n zori la fântâniţă/ca să-ţi dau dulce guriţă/să-mi guşti fraga buzelor/călare pe-un norişor/să-mi sorbi roua florilor!//Hai nu vii!? Ce mai aştepţi!? /S-au copt strugurii în vii/iar pegaşii sunt şireţi/ceru-i plin de ciocârlii,/ochişorii iubăreţi!/Sus, pândeşte un luceafăr/desfrânat şi cam zbanghiu!/Dă-l în acolo, cum să-l apăr,/el mă ştie, eu îl ştiu!… (CHEMARE ÎN ZORI); sau: În şareta caisului /mi-am pus pana visului/să mă ducă la bădiţa /dulce ca să-i dau guriţa,/buzele de micşunea,/ păsăruica, inimioara la cişmea!/Şi-i atât de-aproape zarea/sora soarelui şi marea,/totdeauna, amăgirea,/ţi-am slăvit, Doamne, iubirea,/pătimirile şi plaiul/ să-mi rămână tainic graiul/din străbuni gura de rai/spicul grâului bălai!…/ (PANA VISULUI).
Arta poetică poate fi implicită sau explicită: La capătul orizontului am descoperit /pojghiţa Lunii. Am însemnat-o într-un Tratat despre frumuseţe, să rămână mărturie/ pentru însetaţii de frumos… (TRATAT…); Sângele metaforei tale/ e mai dulce ca aleanul doinei şi mai adevărat decât sufletul metalului galben/îngropat la rădăcina muntelui de viu! (DĂNŢUIND PE GURA FÂNTÂNILOR); În mintea fiecărui adorator de cuvinte/există o piramidă cu muchii paralele de cetină/pe care urcă treaptă cu treaptă/ inocenţa iubirii,//Să-ţi simţi cerul aproape de pământ!/Fii răbdătoare, ai milă cucernică faţă /de aproapele tău şi uită-ţi vorba năroadă!//Împinge-ţi convingerea în hău/ şi-apoi îngroapă-te de vie în baladă… (UNEORI GÂNDUL).
Livrescul apare contrapunctic în structura volumului: Pe traseul siberian îndrăgit de Esenin/am întâlnit-o pe Ana Karenina! (DIALOGÂND CU ANA KARENINA); Ne-am adăpostit cândva amândoi /în versetele din Cântarea Cântărilor (ADĂPOST); Domnul Kafka, înţeleptul, /n-a fost pe front niciodată/treptele de marmură care duc spre Paradis/ le-a urcat cu dreptul! (OCHELARII LUI KAFKA).
Ironia cuprinde toate tonurile şi nuanţele, de la ironie la autoironie, fiind prezente şi alte „ingrediente”, precum parabola, gravitatea, antisentimentalismul sau chiar sentimentul acut al infinitului: Recunosc acuzaţia care mi se aduce/considerându-mă o postmodernistă din fire (PROCES INSOLIT); Dincolo de zăplaz se află o altă lume/mult mai perfectă şi aproape imaginară!/Traversez cerul pe brânci până când paradoxal descind în livada bunicului! (TIMP DEVENIT IMPOSIBIL); La ceasul când soarele încolţeşte /dintr-o ghindă nu-i o problemă de logică!../.Poate fi vorba mai degrabă de visul meu/ privindu-şi tristeţea prin lentilele ochelarilor (ÎNSEMNE POSTUME); În târgul din Paradis nu-i nimic de vânzare!/Visele şi dorinţele se dau pe gratis!/Mai puţin umilinţele!/ Acestea se obţin pe pungi de aur şi ţechini/zdrelindu-ţi gleznele prin spini! (O TEORIE…);La Şcoala de catiheţi am fost solicitată/de către părintele cancelar să-mi ţin lecţia/ de vis şi religie! La ore alături de elevi/ a participat şi personalul gospodăresc /aflat în preajmă: doi bucătari, miopi şi bătrâni/şi-o spălătoreasă cochetă fată bătrână! (IMAGINI MISTERIOASE…)
Demnitatea feminină e impresionantă: N-am purtat niciodată doliu!/În clipele când mi-a fost greu m-am rugat /în genunchi la rădăcina izvoarelor /şi a munţilor cărunţi/să-mi rămână întreagă mintea şi sorgintea// Am sădit în ogorul de-acasă roşii vitralii/să putem privi cu ochii deschişi universul, (PURTÂND PE UMERI ARIPI); N-am fraternizat niciodată cu marea!/Corăbiile poposite la mal mi-au fost/ cele dintâi pagini de ţinut minte!// Mi-am imaginat curcubeul /înfăşurându-mi trupul răsturnând universul / (MOŞTENIRE).
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.