Şi când te privesc, simt un imbold, o!²

Mut, surd să îţi vorbesc de Arcimboldo.³

Nimfă să fii⁴, grădină de legume,⁵

Fructe, bustul să ţi-l transforme-n glume.⁶

 

Şi când te văd, văd cum din tine creşte⁷

O sepie sau crabi cu cap de peşte.⁸

Hlamida-i peticită cu stele, sori⁹

Pe frunte-ţi înfloresc ca flori ninsori.¹⁰

 

Şi crengile în mâini ţi se transformă,¹¹

Pari un copac străin sau altă formă.¹²

Nu mai sunt legi, nici dogme, nicio normă:¹³

În vis de văd, te uit, te cânt enormă.¹⁴

Lucian Strochi

Pastelul  iubitei  văzută arcimboldian¹  –arcimboldian este un adjectiv care provine de la numele pictorului italian Giuseppe Arcimboldo (1527-1593) cunoscut pentru pictura sa alegorică, figura umană fiind sugerată de combinaţii de obiecte şi vieţuitoare  precum fructele, legumele, păsările, peştii, cărţile, legate interesant, logic şi metaforic, de subiectul reprezentat. L-am folosit pentru coperţile ediţiei de lux plurilingve „Cuvântul cuvânt”. Pastelul provine din  fr. pastel, it. pastello = pictură cu creioane moi . De la pictură, termenul   s-a extins în literatură definind descrierea lirică, fără prea mult epic. La Alecsandri, cel care a impus pastelul în literatura română, mişcarea apare de obicei în ultimul vers al pastelului. Originile pastelului sunt însă mult mai vechi, în bucolice şi idile. Pastelul se intersectează şi cu parnasianismul. Au scris la noi pasteluri Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, George Coşbuc, Şt. O. Iosif, Ion Pillat, B. Fundoianu, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Vinea, Ion Barbu, Vasile Voiculescu. În general toţi tradiţionaliştii au scris pasteluri.

Şi când te privesc, simt un imbold, o!²   – acest pastel este de fapt un imn închinat iubitei şi iubirii, văzută alegoric.

Mut, surd să îţi vorbesc de Arcimboldo.³ –Arcimboldo e văzut ca un mare maestru al acestor „deghizări”. A fost redescoperit de Salvador Dali.

Nimfă să fii⁴, – trimitere la lumea mitologiei acolo unde metamorfozele sunt posibile (vezi Daphne, Narcis etc). Nimfele, silvanii, faunii, elfii, zânele, ielele par a trăi în simbioză cu natura.

grădină de legume,⁵  – sinecdocă inversă, întregul pentru parte: iubita e în fond un fruct.

Fructe, bustul să ţi-l transforme-n glume.⁶ – câţi nu au comparat sânii iubitei cu merele sau perele?

Şi când te văd, văd cum din tine creşte⁷ –acest pastel vrea să surprindă mai multe metamorfoze ale lui Arcimboldo.

O sepie sau crabi cu cap de peşte.⁸ –una din reprezentări este cea a unei lumi marine.

Hlamida-i peticită cu stele, sori⁹ – altă reprezentare de data aceasta este una cosmică.

Pe frunte-ţi înfloresc ca flori ninsori.¹⁰ –aluzie poate la tabloul lui Arcimboldo intitulat Primăvara.

Şi crengile în mâini ţi se transformă,¹¹ –aluzie poate la tabloul lui Arcimboldo intitulat Iarna.

Pari un copac străin sau altă formă.¹² –aluzie la tabloul lui Arcimboldo intitulat Pământul (Cele patru elemente).

Nu mai sunt legi, nici dogme, nicio normă:¹³ –tablourile lui Arcimboldo sunt o dezlănţuire aparent liberă a imaginarului.

În vis de văd, te uit, te cânt enormă.¹⁴  – aluzie poate la iubitele enorme ale lui Baudelaire sau Villon.

Evident, prin acest vers suntem avertizaţi că nu e vorba decât de un vis.

Pastelul este scris cu rime împerecheate şi poate fi grupat şi în distihuri.