PASTEL CU FAUN

Copacul doarme răsucit  şi aiurea,2

Himeră, cântecul lut al lui Paciurea.3

Copacul doarme ostenit şi întors,4

Ca un picior de femeie sau un tors.5

 

Aici e un faun ascuns printre spini,6

Aici se ascunde o vină-ntre vini,7

Aici mere rotunde, fierbinţi, ca sâni,8

Aici dovlecii ne apar aprigi spâni.9

 

Copacii se tăvălesc leneş prin iarbă10

Şi în silvani, sângele stă să fiarbă.11

Aici în tablou, apare şi-o stâncă:12

O iubire mai veche mă urmăreşte încă.13

Lucian Strochi

PASTEL CU FAUN1 faunul este un zeu al fertilităţii în mitologia romană. Este reprezentat ca o fiinţă fantastică, o „metamorfoză îngheţată”, cu chip de bărbat cu coarne, urechi lungi şi picioare de ţap, protector al pădurilor, turmelor şi câmpiilor. Reprezintă forţa brută, vitală a naturii. Reprezentarea sa aglomerează câteva caracteristici animaliere: coarnele, copitele, urechile lungi etc.

Copacul doarme răsucit  şi aiurea,2 –acest vers a făcut parte dintr-un text care s-a numit Sohodol împreună cu următorul.

Himeră, cântecul lut al lui Paciurea.3  – eram încântat la acea vreme de o rimă rară pe care o găsisem: aiurea/ Paciurea. Am   regăsit-o însă peste câţiva ani într-o poezie pe Virgil Teodorescu şi am renunţat atunci la acea poezie juvenilă. Astăzi n-aş mai face-o. Dimitrie Paciurea (1873-1932) este într-adevăr sculptorul cu cele mai multe reprezentări de Himere, printre care Himera văzduhului, Himera apei, Himera pământului, Himera nopţii. A mai realizat Omul primitiv, Sfinxul, zeul Pan, Madona Stolojan, Două fântâni etc.

Copacul doarme ostenit şi întors,4 –am fost impresionat întotdeauna de formele naturale ale copacilor, îndeosebi de rădăcinile şi ramurile lor. Am crezut că acei copaci dorm, trăiesc, îşi au dramele lor, sunt vii într-o accepţie de regn animal.

Ca un picior de femeie sau un tors.5 –e vorba poate de imaginea unică a unei femei care doarme goală, senină, lipsită de griji.

Aici e un faun ascuns printre spini,6 –faunul se mai confundă cu silvanii, dar şi cu zeul Pan.

Aici se ascunde o vină-ntre vini,7 – probabil e vorba de o iubire secretă, desfăşurată deci departe de ochiul lumii.

Aici mere rotunde, fierbinţi, ca sâni,8 – din nou o imagine arcimboldică, de alegorie a naturii.

Aici dovlecii ne apar aprigi spâni.9 –personificare. Dovlecii sunt vizibili în anume nopţi, când cu o lumânare aprinsă în interiorul scobit şi cu tăieturi pentru ochi şi gură pot speria copiii, da şi duhurile rele.

Copacii se tăvălesc leneş prin iarbă10 –uneori copacii căzuţi par a se tăvăli prin iarbă. În realitate ei sunt dezrădăcinaţi de furtuni.

Şi în silvani, sângele stă să fiarbă.11 –în aceste zeităţi ale pădurii se remarcă o sexualitate lentă, dar care poate deveni oricând agresivă.

Aici în tablou, apare şi-o stâncă:12 –abia cum înţelegem că e vorba de un tablou cu subiect mitologic.

O iubire mai veche mă urmăreşte încă.13 –ultimul vers conţine nostalgia unei amintiri despre o dragoste apusă.

Şi acest pastel are trei catrene, cu rima împerecheată. Se remarcă şi anafora de insistenţă „aici”, precum şi anafora alternativă „copacul”.