PASTEL FALS, IDILIC

O casă albă, cu sălcii pe un mal,2

O apă calmă, ce n-are nici un val.3

În spate, vânăt, decupat un munte4

Şi la portiţă doi copaci, drept punte.5

 

Un cer albastru, liniştit şi tandru6

Şi-n curte latră brav un căţelandru.7

Un miel stingher, prin iarba-naltă saltă8

Şi gâşte potcovite pleacă-n baltă.9

 

Bălţata vacă pleacă spre păşune,10

Mai rumegă-o idee, dar n-o spune;11

Un cal nechează, mândru, suveran12

Şi-aprobă că-a trecut încă un an.13

 

Găini se ceartă gureş în poiată,14

Şi-un basm începe cu „A fost odată…”15

Afară iese bunicul în  ilic…16

Să recunoaştem: e-un tablou idilic.17

Lucian Strochi

PASTEL FALS, IDILIC1– idilicul se opunea în antichitate eroicului. Trecând şi prin iubire şi devenind adjectiv (iubire idilică), idilicul s-a degradat treptat, devenind fals, de mucava, o reprezentare idealizată a lumii satului, insuportabilă sensibilităţii moderne, obişnuită de tumultul urban. Acest pastel este replica literară a tablourilor idilice din artele plastice.

O casă albă, cu sălcii pe un mal,2 – o căsuţă la ţară este idealul multor orăşeni.

O apă calmă, ce n-are nici un val.3 – apa poate fi un pârâu liniştit, o gârlă sau chiar o baltă.

În spate, vânăt, decupat un munte4 – decorul este completat, ca în picturile de gang cu un munte vineţiu.

Şi la portiţă doi copaci, drept punte.5 – toate elementele, inclusiv puntea trebuie să conţină doar elemente naturale: lemn, nu beton –de exemplu.

Un cer albastru, liniştit şi tandru6 – cerul nu poate fi decât de un albastru „uniform”, fără vreun nor pe el.

Şi-n curte latră brav un căţelandru.7 –atmosfera este completată sonor de un căţelandru. Câinele este prietenul omului, păzitorul său.

Un miel stingher, prin iarba-naltă saltă8  – decorul este mioritic, „gândirist”.

Şi gâşte potcovite pleacă-n baltă.9 –intrăm în zona eresurilor, a basmelor, a imaginarului infantil, al rimelor copilăreşti: „şapte gâşte potcovite/ au plecat să se mărite.” (În basm se potcovesc până şi puricii).

Bălţata vacă pleacă spre păşune,10 – vaca face şi ea parte din acest peisaj, impunând prin blândeţea ei.

Mai rumegă-o idee, dar n-o spune;11 – evident e vorba de o viziune inedită, plină de umor, aşa cum încerca şi Topârceanu în unele din parodiile sale.

Un cal nechează, mândru, suveran12 – toate animalele primesc adjective: căţelandru brav, miel stingher, gâşte potcovite, vacă bălţată, cal mândru, suveran.

Şi-aprobă că-a trecut încă un an.13 –e surprinsă cu fineţea mişcarea capului calului.

Găini se ceartă gureş în poiată,14 –cotcodăcitul găinilor sugerează o ceartă permanentă, dar non agresivă.

Şi-un basm începe cu „A fost odată…15 –evident un asemenea pastel nu se poate găsi decât într-un basm.

Afară iese bunicul în  ilic16 –apare şi elementul uman, bunicul, desprins parcă din scrierile lui Pillat, Voiculescu sau Delavrancea.

Să recunoaştem: e-un tablou idilic.17 –ultimul vers înseamnă detaşarea faţă de această viziune mirifică, dar falsă.

Pastelul are patru catrene cu rimă împerecheată. Sunt prezente epitete, metafore, inversiuni.