Amorul se trezeşte primăvara²

Aşa cum luna ne apare seara.³

Afară, dimineaţa arde-n ruguri⁴

Şi oarbă, viaţa pipăie cu muguri.⁵

 

Coclitul verde vrea să se ascunză,⁶

În cuib aplaudat de creangă, frunză.⁷

Trezită, iarba mângâie blând cerul⁸

Şi – n reavăn pământ, intră  fierul.⁹

 

Ne-mbie razele fierbinţi de soare,¹⁰

Pe câmpuri este iarăşi sărbătoare.¹¹

Sunt astăzi fericit şi am motive,¹²

Natura e gătită ca în picturi naive.¹³

 

Învie firea peste altă fire¹⁴

Şi nu ştiu cum să-i spun decât iubire.¹⁵

E-atâta fericire, că am uitat de noapte;¹⁶

E veselă livada, deşi vorbeşte-n şoapte…¹⁷

Lucian Strochi

TRIUMFUL PRIMĂVERII¹ (PASTEL) –primăvara e văzută întotdeauna ca fiind victorioasă.

Amorul se trezeşte primăvara² –există credinţa că primăvara înseamnă o renaştere a naturii, a elanurilor şi energiilor vitale.

Aşa cum luna ne apare seara.³ –totuşi e vorba de un ciclu, anual -în cazul primăverii, şi unul zi-noapte -în cazul lunii.

Afară, dimineaţa arde-n ruguri⁴ –e vorba de focurile care se aprind primăvara, dimineaţa, arzându-se frunzele, crengile, ca într-o adevărată  purificare.

Şi oarbă, viaţa pipăie cu muguri.⁵ –personificare. Oarbă, viaţa se trezeşte pipăind mugurii şi înţelegând că se schimbă un anotimp.

Coclitul verde vrea să se ascunză,⁶ – verdele este încă timid. Cocleala de la care adjectivul este un sulfat şi /sau un carbonat de cupru.

În cuib aplaudat de creangă, frunză.⁷ –vers frumos, din cauza lui  „aplaudat” care este inserat ingenios

Trezită, iarba mângâie blând cerul⁸  – la urma urmelor iarba ia contact cu cerul care începe de la înălţimea ei (depinde şi de perspectivă). Sau poate că e vorba de o hiperbolă augmentativă, celebrând creşterea impetuoasă a ierbii.

Şi în reavăn pământ, intră  fierul.⁹ –e vorba de arăturile de primăvară.

Ne-mbie razele fierbinţi de soare,¹⁰ –decorul obiectiv devine subiectiv prin implicarea eului liric.

Pe câmpuri este iarăşi sărbătoare.¹¹ –înflorirea pomilor dă impresia de sărbătoare.

Sunt astăzi fericit şi am motive,¹²  – uşor ton ironic, dar ironia nu este muşcătoare, ci comprehensivă, transformându-se în autoironie.

Natura e gătită ca în picturi naive.¹³

– picturile naive au farmecul lor, dar păcătuiesc prin  artificial şi convenţional, prin aglomerarea tuturor elementelor, naraţiunea transformându-se în descriere.

Învie firea peste altă fire¹⁴  – prin fire se poate înţelege viaţa, existenţa, tot ce este legat de legile naturii.

Şi nu ştiu cum să-i spun decât iubire.¹⁵ –iubirea este prima dintre legile firii.

E-atâta fericire, că am uitat de noapte;¹⁶ –e vorba de un sentiment de beatitudine pe care numai primăvara ţi-l poate da.

E veselă livada, deşi vorbeşte-n şoapte…¹⁷  – acest sentiment uman este transmis naturii. De fapt este un sentiment aflat într-un raport de inerenţă, de influenţare reciprocă. Atâta doar că natura se entuziasmează mai greu, în felul ei, dar transformările sunt vizibile şi adesea implacabile.

Acest pastel este primul dintr-un ciclu pe care îl putem numi Anotimpuri. Pastelul este scris în patru catrene, iar rima este împerecheată. Există şi câteva lucruri mai subtile, cum ar fi anafora literei A, prima literă a alfabetului (amorul, aşa, afară) în primele trei versuri, aşa cum primăvara estre primul anotimp.