PEISAJ GRI SPRE ALBASTRU (PASTEL)

Mă despart dureros de cuvinte,3

Nu mi-au aparţinut vreodată,4

Calm, fiul se desparte de tată5,

Gri, gândul se desparte de minte.6

 

Mă despart de culori, sunt o pată

De zăpezi… ce a fost înainte?7

Mă despart fumegând  şi fierbinte,8

Cristalizând în prismă ciudată.9

 

Un sânge străveziu ne-nconjoară,10

Frunze, pietre, reptile şi aştri,11

– pregătită-i oglinda să moară –12

 

De cenuşă-n vis se prăbuşesc pilaştri:13

Cuvintele-ncep să se doară,14

Între mări albastre, munţi albaştri.15

Lucian Strochi

PEISAJ GRI1 – gri este culoarea preferată a pictorilor din ultimul secol. Cineva spunea că „pictura modernă a fost înecată într-un ocean de griuri”.

SPRE ALBASTRU2 (PASTEL)– albastrul este o culoare fundamentală, alături de roşu şi verde.

Mă despart dureros de cuvinte,3realizăm că este vorba de un fals pastel, descrierea fiind una interioară.

Nu mi-au aparţinut vreodată,4cuvintele nu sunt decât vremelnic în posesia noastră. Avem asupra lor doar un drept de folosinţă.

Calm, fiul se desparte de tată5, – aluzie la o parabolă biblică.

Gri, gândul se desparte de minte.6 –griul este o culoare neutră. Gândul care se desparte de mine devine independent, dar rămâne incolor, inodor, insipid.

Mă despart de culori, sunt o pată

De zăpezi… ce a fost înainte?7memoria noastră ancestrală nu ne poate ajuta întotdeauna.

Mă despart fumegând  şi fierbinte,8adică trăind, arzând, luptând.

Cristalizând în prismă ciudată.9dintr-un anume punct de vedere, putem fi consideraţi cristale, forme îngheţate în comparaţie cu formele mereu schimbătoare. Aluzie şi la faptul că gândirea la rândul ei are mii de nuanţe.

Un sânge străveziu ne-nconjoară,10 –sângele străveziu este expresia morţii sau al unui alt tip de viaţă.

Frunze, pietre, reptile şi aştri,11viaţa, natura, lumea se prezintă sub o infinitate de forme. Sunt inventariate regnurile: vegetal, geologic, animalier şi un supraregn, care este cel cosmic.

– pregătită-i oglinda să moară –12 –suntem într-o lume mată, care nu reflectă şi nu se reflectă

De cenuşă-n vis se prăbuşesc pilaştri:13 –pilaştri ard ca într-un imens incendiu.

Cuvintele-ncep să se doară,14doar un cataclism poate reporni durerea, poate revitaliza un sentiment.

între mări albastre, munţi albaştri.15albastrul speranţei, al infinitului, al spaţiilor siderale devine absolut, înlocuind griul iniţial.

Pentru a evidenţia falsul, acest pastel este realizat sub forma unui sonet italian, spre deosebire de celelalte pasteluri care sunt compuse din catrene.