GHEORGHE CUCIUREANU este un pictor generos, un spirit tânăr, deschis permanent inovaţiilor din domeniul artelor vizuale, cu multe iniţiativepersonale, unele având chiar un ecou internaţional.

Realizează un parteneriat permanent, durabil şi semnificativ cu Franţa.

Iată un scurt palmares din ultimii săi cinci ani, care ilustrează cele afirmate mai înainte:

2013  participă la Salonul Internaţional al Cărţii cu Merveillles des Monastères Roumains –Paris;

2015 participă la Festivalul Artelor Sacre din Evron (Franţa)

2015 Expoziţie personală la Orangeria de  la Perrine –Laval (Franţa)

2014,2015,2016 Manager al proiectului cultural şi al Concursului internaţional „Aurel Băeşu” Piatra-Neamţ

Crede cu tărie în sincretismul artelor; a adus din Franţa trupe de balet care pe muzică originală au dansat între picturi, dansatoarele fiind ele însele adevărate sculpturi.

Încurajează mult tineretul, conştient că acest tineret reprezintă arta românească de mâine.

Ultima sa expoziţie, deschisă întră 15 ianuarie şi 31 ianuarie 2018 la Galeria de Artă Lascăr Vorel  este o continuare firească a eforturilor sale inovatoare. Expoziţia s-a numit Tradiţie şi Modernitate în arta portretului şi s-a realizat într-un triplex, alături de Gheorghe Cuciureanu participând Sabine Le Varlet (Franţa) şi ieşeanul Dorin Crenganiş.

SABINE LE VARNET este şi ea o asiduă  căutătoare de noi căi de a dialoga prin/în arta plastică. În 2013 a realizat o compoziţie  în oglindă a douăzeci de fotografii realizate în cadrul unei excursii în Rajasthan, alături de tablouri ale Muzeului de Arte şi Arheologie din Besançon. În 2015 a realizat 126 de portrete duble compuse din fotografii din oraşul ei natal Thurey-le-Mont şi apere ale muzeului din Besançon. În fine, în 2016 a realizat un album-amintire, o diaporamă, un „leprello” şi o carte  -24 de ecouri din România –care prezintă 24 de turişti alături de un tablou al unui pictor roman.

DORIN CRENGANIŞ a participat între altele în 1993 la o expoziţie colectivă la Trianon –Iaşi, în 1996 la o expoziţie colectivă a absolvenţilor academiilor de artă plastică la Teatrul Naţional din Bucureşti, în 2005 la o colectivă la Salonul anual –Iaşi şi în 2006 a participat la o expoziţie colectivă de pictură murală de la Bruxelles.

Aşa cum  o arată şi titlul, vedeta expoziţiei a fost portretul, abordat din unghiuri diferite de cei trei opozanţi.  Tehnicile artistice au fost şi ele extrem de diverse. Pastelul, grafica, uleiul şi fotografia.

GHEORGHE CUCIUREANU a venit cu câteva portrete având ca punct de plecare opera lui Corneliu Baba. Aceeaşi forţă de expresie, aceleaşi chipuri sugerând complexitatea trăirilor umane chiar în accepţii negative, noncalofile. Domină culorile fundamentale: albastrul, verdele şi roşul: e o lume întunecată, dar nu neapărat a tenebrelor, ci a unui rafinament subtil, ce nu are nevoie de lumină pentru a străluci: Se reţin Gânditorul şi Compoziţie precum şi un expresiv portret colectiv al unor tinere, trei la număr, posibile „trei graţii”, dar într-o atitudine şi o accepţie moderne. Părăsind probabil vremelnic nonfigurativul, Gheorghe Cuciureanu probează talentul său de portretist, lucrările sale putând fi piese de muzeu în oricare muzeu regional sau chiar naţional. Gheorghe Cuciureanu ne convinge că este un artist complet, realizând portrete expresive în pastel şi în desen.

Propunerea plastică a SABINEI LE VARLET este incitantă: o pictură clasică (semnată de Nicolae Grigorescu, Corneliu Baba, Aurel Băeşu, Alexandru Ciucurencu, Theodor Aman) îşi găseşte în dreapta sau în stânga sa o replică (fotografică) contemporană. Ceea ce contează, în ambele opere, este atitudinea, expresia, detaliul semnificativ şi nu în ultimul rând simbolistica. Desigur ideea centrală a artistei este aceea că arta nu se poate despărţi brutal de cotidian, de imediat, după cum oamenii, anonimi sau nu, au dreptul la un exerciţiu de eternizare, prin fotografie, prin pictură. Şi astfel anonima Michele se înrudeşte artistic cu un Autoportret semnat de Corneliu Baba, Nathalie de Portretul unei tinere fete de Nicolae Grigorescu sau Odile de Regele nebun al aceluiaşi Corneliu Baba.

O basma roşie, poziţia mâinilor, bărbia ridicată, privirea hotărâtă, zâmbetul pot fi obiecte, gesturi sau simboluri comune.

În fine, DORIN CREANGANIŞ pictor experimentat de artă monumentală, cu multe izbânzi artistice, a adaptat perfect tehnica picturii murale cu cea a picturii de şevalet, a uleiului pe pânză, chipul uman primind o expresibitate nouă tulburătoare. Folosind culori pe care le iubeşte atât de mult Hieronimus Bosch în un ele din tre cele mai izbutite portrete ale sale, un verde se statuie muşcată de timp în care carbonatul bazic de cupru a învins bronzul (vezi Zugravul sau Marea parabolă), Dorin Crenganiş se arată şi un foarte bun grafician în portretul prietenului său de adolescenţă Gheorghe Cuciureanu.

Alături de peisaj şi de compoziţie, portretul rămâne una din probele de rezistenţă ale oricărui artist.

Chiar dacă e vorba de portretul altcuiva ne putem oglindi şi noi în el, într-o încercare de regăsire a unei umanităţi vremelnic pierdute.

Lucian STROCHI