Ceea ce anticipam atunci când analizam volumul anterior (Trecător… pe zebra vieţii)  s-a adeverit în volumul următor intitulat oarecum neutral Gânduri pe hârtie.  Volumul poartă şi un subtitlu inspirat: Cugetări concluzii/Constatări iluzii.

Nu e vorba doar de o culegere, o antologie de aforisme, grupate pedant, pe litere, ci de o operă moralistă.

Autorul simte nevoia unei „autoprefeţe” intitulate „Cuvântul autorului” din care cităm: „O cugetare o întăreşte pe alta, o poate contrazice sau poate fi emisă într-o altă perspectivă. Probabil prima cugetare a fost a lui Adan, după ce a muşcat din măr.”

Alegem (pentru că avem de unde!) câte o cugetare de la fiecare literă: Acord. După dezbateri furtunoase, toţi au fost de acord că există un…dezacord; Bătrâneţe. La bătrâneţe apar riduri până şi pe creier…; Cărare. Nu există cărare virgină.; Democraţie. Democraţia? –tot o dictatură, însă frumos ambalată…;Exemplu. Ar trebui să luăm exemplu de la melc: are o singură casă, respectă dictonul „festina lente” , are coarne, dar nu împunge…; Frumuseţe. Frumuseţea poate să fie sau să nu fie însoţită de inteligenţă; inteligenţa –este întotdeauna frumoasă; Geometrie. Geometrie cu probleme: cerc vicios, unghi obtuz, con de umbră, joc piramidal, sferă de influenţă, etc.; Hotărâre. Să fii hotărât în nehotărâre este totuşi o hotărâre!; Iertare. Şi faptele bune se pot ierta.; Întreg. Întregul, fără o fărâmă – nu mai este întreg…; Jartieră. Jartiera era odată graniţa dintre ce era permis şi nepermis de văzut…; Kamasutra. Kamasutra este regina gimnasticii amorului.; Luptă. Lupta este dreaptă pentru o parte şi nedreaptă pentru cealaltă parte; Matematică. Orice sămânţă ştie tabla înmulţirii.; Natură. Tot ce este copiat de la natură, nu este natural.; Optimist. Optimistul moare –dar nu se predă…; Paradox. Ca să vedem mai bine, închidem un ochi.; Reacţie. Dacă întorci spatele cuiva, rişti să fii vorbit pe la spate. Semidoct. Semidoctul este mai cult… decât sfertodoctul.; Şcoală. Şcoala ne învaţă că fiecare trebuie să stea… în banca lui.; Trenare. Când aşteptarea trenului trenează,  ne enervează.; Ţară. Orice ţară este o pată de culoare –irepetabilă…;Uitare. Ca să nu fim uitaţi, ne scriem numele pe o carte, în inimile celor dragi şi în final, pe o cruce…; Vorbire. Vorbind fluent, poţi deveni influent.; WC. WC-ul devine closet când se opreşte apa…; Xenofobie. Xenofobia este subiectivă, selectivă temporară sau permanentă, cu –sau fără leac…; Yale. Universitatea broaştelor englezşti.; Zână. O zână te poate face …zănatic.

Desigur orice cititor e liber şi chiar obligat să-şi facă selecţia sa…

Excelentă postfaţa profesorului Gh. A. M. Ciobanu. Iată o mostră edificatoare, exemplară: „La fiecare „gând” al autorului nostru, în jurul axei singulare, ştiută şi repetată de multiple ori ca A=B, se desfăşoară conic, înspre inedit acel miraj al unui A=n. Şi astfel, la semnificaţia unică a textului iniţial în sine, se suprepun neprevăzute şi inedite sensuri, nu „gata date”, ci „date de-a fi gata”, prin noi. Şi această „gătire” ne scoate din „astfel”.”

Mihai Horga şi-a găsit prin aforism adevărata vocaţie.

La urma urmelor, „Aforistul”, Cugetătorul se comportă aidoma poetului.

Reuşeşte să ne convingă de faptul că bronzul e un metal şi nu un aliaj, că alama este un aur ceva mai ieftin, dar totuşi aur, că un tren poate deraia pe o şină paralelă cu a sa, rămânând totuşi pe şina sa.

Paradoxal, în aforism nu prea ai nevoie de rime, dar există în fiecare aforism un ritm interior, altul decât cel detectabil în poezie.

Deşi omul este o trestie gânditoare, mulţi oameni rămân la stadiul de trestie.

A gândi pentru tine pentru ceilalţi, a-i surprinde printr-un „ou al lui Columb”, a demonstra că bravele cuvinte se pot topi sub forţa gândirii, rămânând totuşi suple şi drepte, sunt calităţi pe care nu le are oricine.

Moralistul Mihai Horga  a scris prin Gânduri pe litere o fabulă fără morală. Cu atât mai interesantă şi mai seducătoare…

Lucian STROCHI