CORNEL PAIU. După părerea mea, expoziţia recentă a dnei Mariana Papară de la Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ, „Materia convulsivă – pictură, instalaţie, obiect”, prima a artistei, în această instituţie, pe care, de altfel, şi dvs. aţi vernisat-o în data de 21 martie, a fost un eveniment de talie naţională şi internaţională. Am avut bucuria de a o vedea şi eu într-o după-amiază, înaintea unui eveniment care vă era dedicat – „Lucian Strochi şi prietenii”. Cum aţi cataloga/ comenta/ analiza dvs. acest eveniment expoziţional?

LUCIAN STROCHI: Mariana Papară este un artist important și, ca orice artist autentic, se îndreaptă mereu spre izvoarele artei. Materia convulsivă nu este una maladivă, ci, dimpotrivă, o materie vie, trezită la viață de penelul artistei. Prin urmare, apar denivelările, așa cum putem avea o hartă atârnată pe perete, bidimensională, dar și una în relief, mai adevărată, cred. Pictura Marianei Papară oscilează între istorie și mit, iar aliatul ei permanent ester religiozitatea. Această inițiere inversă (un poet vorbea de „calea negativă din deșert”) o fac să se apropie tot mai mult de arta parietală, acolo unde arta se desparte pentru prima dată de om, supunându-i-se.