Tot „Vlaicu” poate fi citit în ramă („laic”) (până se va sacraliza prin jertfă și iubire), sau chiar „Culai” de la „Neculai” „cel care împarte daruri”. Dar Vlaicu e și numele unui îndrăgit aviator român, iar prenumele acestuia, Aurel se leagă de Nour prin „or”, adică „aur”.

Cineva ar putea considera aceste decodări ca fiind forțate. Să nu uităm însă că Oana este matematician și chiar a descoperit formula dragostei: „Practic analogia pornește de la condiția că unul dintre numere este suma divizorilor celuilalt și cuprinde tot ce are celălalt mai intim în ființa sa, îmi zice Oana, care se apropie de tablă și începe să scrie:

1+2+4+5+10+20+11+22+44+55+110=284

și

1+2+4+71+142=220.

Mă simt în aceste clipe elevul ei.

• Ce înseamnă aceste cifre transpuse în plan uman?
• Pe plan uman asta înseamnă că gândurile, temerile și bucuriile, aspirațiile și preocupările unui prieten să fie împărtășite și să-și găsească rezonanță în sufletul celuilalt. Or, ca să se întâmple aceasta, oamenii nu pot fi luați la întâmplare, nu fiecine poate fi prieten cu fiecine, după cum nici numerele nu-s altele decât 220 și 284. Ceea ce lipsește, sub aspectul conținutului, la 284 se găsește în 220.
• E formula matematică a iubirii?
• Dacă vrei, da!”

La fel stau lucrurile și cu jocul literelor: Nuți, prietena Oanei este domnișoara „Nu” care este cuvântul „Sesam”, dar și rădăcina lui „Nuți”, adică „Elena”; soțul ei se va numi „Danu” (da+nu, dar și „nuda”, așa cum apare Nuți, replica din/în oglindă), sau chiar „anu D”, adică „anul Domnului”. Un personaj: RAZA, are o soră geamănă care se numește ZARA.

Într-un fel, romanul lui Nicolae Dabija seamănă cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Peste tot simboluri, măști, aluzii, formulări memorabile, simboluri, o lume nebună în care visul pare real, realul pare vis, orice întâmplare e parabolică, iar enormitățile par firești, pentru că trebuie citire în „legendă”, „la scară”, ca o hartă. Iată câteva exemple: Nuți: „…dragostea dăunează grav sănătății”, Oana e bolnavă are „probleme cu inima, cu tensiunea, cu glanda tiroidă, cu rinichii”; Prietenul nostru, e necăsătorit a treia oară; Vlaicu: „Lucrez și ca proiectant de visuri, dacă aveți vreunul important, îmi spuneți, ca să vă fac proiectul, calculele și să vă sugerez cum să-l realizați…”; Amicul nostru e dresor de umbre. Dacă i-am mai putea lua una, pe lângă cea pe care o are, ar fi fericit. Atunci cerem pentru Alex o lanternă de pilot, una dintre cele care nu atât fac lumină, cât lasă umbre, ca să poată zbura cu deltaplanul lui la fel de celebru și la vreme de noapte.; Atunci când a intrat în actorie, Alex era peltic, îi povestesc. Dar a vrut să-l joace pe Romeo, și minunea s-a întâmplat. Când s-a apropiat  însă de alte roluri, sâsâiala i s-a întors. Și-atunci a devenit planorist. Zborul l-a tratat de sâsâială…; Canțâr:  – Sergent-major  Mia Bradu, îți ordon să te îndrăgostești  de mine!; – Sergent-major  Mia Bradu, îți ordon să te căsătorești cu mine!; Ștefana Velea: „Cu trimiteri la corifeii matematicii, Laplace, Gauss, Einstein, am încercat să-i încredințez că totul în această lume, inclusiv sentimentele, se supune legilor matematicii.” Valy, savantul, deltaplanoristul, a obținut cireșe… pătrate.

Matematica joacă un rol important în roman. Iată un exemplu extrem de sugestiv, dragostea dintre doi matematicieni foarte tineri, Hariton și Carina: „Atunci când am ajuns la derivata funcției f în punctul x_0, am observat că ochii Carinei erau cei mai frumoși din lume, apoi când funcția f devenea variabilă pe mulțimea M, am fost acaparat totalmente de tremurul buzelor ei de cireșe coapte.” De la matematică la dragoste nu e decât un pas…pitagoreic: „Avea niște sâni de piatră și, când am pus mâna pe ei, s-a prăbușit clădirea de alături. Apoi, tot de frică, ea mi-a mușcat buzele până la sânge, iar când am ridicat ochii, am văzut printre lacrimi că orașul luase foc. Mi-a rupt cămașa, i-am despicat rochia, în timp ce auzeam bombardiere care sfâșiau precum un foarfece uriaș cerul de peste urbe cu elicele lor. Asemenea lucruri nu se uită. Totul se amestecase în acea dragoste: cer și pământ, spaimă și bucurie, război și dragoste. Când am pătruns în ea, clădirile din jur au început să pârâie. Apoi n-am mai auzit nimic. Bombele cădeau peste noi, aruncau totul în aer, orașul ardea, caldarâmul luase și el foc, casa se umpluse de praf, lumea dispăruse.”

Matematica înseamnă număr, cuvânt, dragoste, timp: „Află că eu sunt divorțat de șapte ori și căsătorit de opt ori. Divorțat de aceeași femeie și căsătorit cu aceeași femeie.”; „Ne întâlneam și tăceam amândoi. Mă temeam să dau drumul la cuvinte. Atunci auzeam inima ei. Puteai să-i numeri bătăile și aflându-te la un pas distanță. tic-tacul se auzea de departe, de parcă ar avea un ornic ascuns în piept. –Cât e ora? O întrebam. Și ea ghicea cu exactitate cât e, fără să se uite la ceas.”

Lucian Strochi