JURAMANTUL LUI HOMER (6)
C.I.U: Ai o memorie fenomenală chiar și acum când ai intrat în al 70-lea an de viață… Te-a ajutat această calitate sau te-a încurcat, te-a făcut să trăiești mai bine sau mai rău? Poate ar fi bine să ne povestești chiar întâmplări din viață legate de acest subiect. Cu mențiunea mea că am văzut indivizi cu memorie de …găină, dar cu funcții înalte, cu vile strălucitoare, cu mașini de nababi și care trăiesc foarte bine…
L.S: Eu nu-mi dădeam seama că am o memorie bună. Credeam că toți o au așa. Credeam că elevii care nu răspundeau la întrebările învățătoarei sau ale profesorului, erau leneși, dar nu lipsiți de memorie. Când eram foarte mic devenisem spaima vecinelor la care se ducea mama. Eram pus să recit. Și recitam cu patos Muma lui Ștefan cel Mare, Sergentul, El Zorab, Scrisoarea III, chiar și Luceafărul. Rețineam din istorie întâmplări cu Cornelia, Mama Gracchilor, cu Mucius Scaevola, cu copilul grec pus să scrie ceva pe o tăbliță. Țineam minte toate numele de specii de dinozauri, câte și mai câte. Dar cea mai mare performanță a mea a fost faptul că, având o bună memorie, am descoperit singur scrisul și cititul, la patru ani. Repet, singur, adică nu mi-a arătat nimeni literele, le-am descoperit eu pe crucile de mormânt din cimitir. Cred că memoria m-a ajutat, dar nu a fost un factor decisiv în viața mea.
C.I.U: Numele de familie al mamei era Litvinov, același cu al fostului ministru de externe al URSS, în timpul războiului.. Ce legătură ar fi putut fi, într-o anumită împrejurare, între Hitler și Litvinov, în afara celei politice, războinice?
L.S: Mama era la Galați, domnișoară, în vizită la sora ei, Maria. Avea vreo 20 de ani. A remarcat-o un doctor neamț, care se numea Hitler. Mama mi-a spus că era un om plăcut, politicos, cu vreo zece ani mai în vârstă decât ea. A cerut-o chiar de soție, dar mama l-a refuzat: „Eu, o Litvinov, refuz să devin doamna Hitler!” De altfel și mătușa mea, Maria, a fost cerută în căsătorie de… Chivu Stoica.