C.I.U: Cei mai interesanți maturi din preajma copilăriei tale… Dacă ai avut așa ceva sau ți-ai închipuit că-i ai……. .

L.S: Pe o parte i-am amintit deja. Alții erau vecinii, care mă îndrăgeau pentru că eram politicos, pentru că eram „fără mamă” și pentru că eram, din punct de vedere moral, foarte puternic. Evident, profesorii erau pentru mine adevăratele modele. Trebuie spus că, dincolo de severitate și seriozitate, era loc și pentru umor. Profesorii mei au fost și sunt oameni minunați, dăruiți meseriei lor.

C.I.U: În liceu ai activat la vreun cenaclu? Facultatea, sunt sigur, ți-a deschis noi orizonturi culturale….Cum te-ai manifestat literar în anii de studii universitare?

L.S: În liceu nu am avut un cenaclu, făceam un fel de pregătire cu profesorii pentru olimpiade, dar scoteam o revistă, sub atenta supraveghere a profesorului Ironim Munteanu, intitulată Laboramus. În calitate de redactor-șef, am participat la o tabără a revistelor școlare de la Gâlma, unde m-am întâlnit cu viitorii mei colegi, studenți bucureșteni și cu cei de la Cluj, unde se contura deja „Echinoxul”. În acea tabără ne-am întâlnit, între alții, cu Ioan Vultur, cu Sânziana Pop, cu Ovidiu Papadima. În facultate, la București, am condus, din partea studenților, cenaclul Junimea; din partea profesorilor cenaclul fiind coordonat de Ovid. S. Crohmălniceanu. Dar la cenaclu veneau cam toți profesorii noștri printre care Ion Rotaru, Eugen Simion, Gelu Ionescu… Ulterior, din conducerea cenaclului mai făceau parte Gheorghe Iova, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Ene, Ioan Flora, Sorin Preda, Mircea Nedelciu, Constantin Stan. La început ne întâlneam la facultate, apoi într-un spațiu pe Schitu Măgureanu, nu departe de redacțiile revistelor Amfiteatru și Viața studențească. Cenaclul Junimea a moștenit cenaclul Atlantida și a fost moștenit de Cenaclul de luni. Un alt punct de interes era Cenaclul de Folclor condus de profesorul Mihai Pop și din care făceau parte Silviu Angelescu, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, Paul Drogeanu, dar și asistenți foarte tineri sau chiar lectori precum Marian Popa sau Matei Călinescu.

Însă adevăratele cenacluri erau cursurile și seminariile, unde am avut șansa să îi am profesori pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Cizek, George Munteanu, Alexandru Piru, Romul Munteanu, Paul Cornea, Marian Popa, Mihai Pop-junior, Tudor Olteanu, Savin Bratu, Boris Cazacu, Leonida Teodorescu, Monica Bilan, Dumitru Micu, Mircea Martin… De la fiecare am învățat câte ceva unic, dar de la toți îndeosebi dragostea pentru cuvânt, pentru carte.