C.I.U: Dintre cărțile tale, toate de valoare, ANCADIERUL m-a copleșit prin arhitectura sa ieșită din comun. Rare sunt cărțile pentru care expresia celebră a lui Arghezi să se potrivească atât de bine: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!” Admirând-o în voie, la mine în bibliotecă, impresia de Măreție nu m-a părăsit multă vreme. Forma și Conținutul s-au contopit, printr-o Minune, în carte, dând naștere unui Tot, pe care-l putem numi, oricât de greu ne-ar fi s-o afirmăm, Monument. Între celelalte cărți din biblioteca mea, aceasta este ca o Columnă printre statuile minuscule din jurul Marelui Piedestal al Iubirii și al Dorului. Unii au numit ANCADIERUL tău ca fiind Epopeic, Himeric, Homeric etc., iar eu îl văd ca o Carte în Relief, un fel de Hartă a Literaturii Universale. Tu cum ți-ai defini, descrie această Operă, care, după mine și mulți alții este o Capodoperă?

L.S: În primul rând e vorba de o singură carte, Ancadierul, apărută în 2014, și care este într-adevăr o carte frumoasă. M-am temut la un moment dat să nu fie prea frumoasă, adică imaginile să nu „inunde” textul, să-l pună în umbră. Prin prietenii Luminița Dobrea și Viorel Crăciun, cartea a căpătat monumentalitate. Numai pentru chenare au fost studiate peste 20000 de modele, din care au fost reținute 40! Volumul este ilustrat de prietenii mei, pictorii, peste 80 la sută fiind lucrări aflate în pinacoteca mea. Se cuvine să-i pomenesc pe cei care, cu talent, cu har, au ilustrat această carte: Ștefan Potop, Eugen Crăciun, Mariana Papară, Cristinel Ionel Prisacaru, Mihai Agape, Ovidiu Cărpușor, Yannick Durand, Iulia Hălăucescu, Ioan Moraru, Matei Gavril, Mircea Răsvan Ciacâru, Marinela Boiciu, Alina Romanescu, Grigore Agachi, Petru Diaconu, Dumitru Bostan Senior, Dumitru Mosor, Dinu Huminiuc, Vasile Dohotaru, Dumitru Bezem, Ioan Roșca, Ciprian Istrate, Florin Mircea Zaharescu, Minu Movilă, Constantin Tofan, Viorica Ciucanu, Manole Aurel, Liliana Mătase Culver, Gustav Ioan Hlimka, Doina Dașchievici, Marcel Lupșe, Vasile Crăiță-Mândra. Cartea conține 366 de poeme cuprinzând 40 de specii literare. Modelul inițial a fost desigur Canțonierul lui Petrarca, adică fiecare zi din an să fie ilustrată cu un text, numai că numărul speciilor din Ancadier este mult mai mare. În plus cartea conține specii de poezie fixă pe pe tot mapamondul, începând cu Japonia (haiku, tanka, renga, haiga) și terminând cu Anglia, cu sonetul englez. Ordinea poemelor, frecvența lor în „economia anului literar”, asocierea cu imaginile îmi aparțin. Nu pot trece peste munca eroică a tipografilor de la tipografia Autograf din Piatra-Neamț, conduși de prietenul Cristian Diaconu, nici peste sprijinul acordat de doctorul Dan Gabriel Arvătescu. După apariția cărții, urmând exemplul Principelui lui Eugen Barbu care a fost însoțit de Caietele Principelui în mai multe volume, am simțit nevoie de a transforma o carte în mai multe cărți, grupând speciile, explicând fiecare cuvânt sau vers care mi se părea că ridica probleme de interpretare. Aproape fără voia mea a rezultat un tratat practic de Teorie Literară, cititorul putând să-și adâncească cunoștințele despre cele 40 de specii sau chiar să afle lucruri inedite. Și aceste 9 volume au fost bogat ilustrate. Ecourile cărții au fost pe măsură. Cartea a primit patru ani consecutiv titlul de Cartea Anului din partea mai multor instanțe, culminând cu cel al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România. Cunoști aprecierile multor personalități, inclusiv rândurile scrise de academicianul Răzvan Theodorescu. Deci Ancadierul cuprinde o carte „mamă” și nouă pui, dar trebuie înțeles ca fiind o operă unitară. Nu îți ascund faptul că Ancadierul a fost pentru mine și o operă de inițiere, pe parcursul redactării ei înțelegând mai bine utilitatea (și dificultatea) anumitor specii (de exemplu kaikuul).