C.I.U: Aș îndrăzni să afirm că Scriitorul, asemenea lui Adam – la îndemnul lui Dumnezeu – numește Nenumitul. Mi se pare o bucurie rară, înălțătoare, să poți insufla Viață Nenumitului, să induci Inefabilul… Ai încercat această stare de grație, când Marele Creator și-a făcut simțită prezența lângă tine, dăruindu-ți astfel de Clipe?

L.S: Orice poezie este o gaură în finit. Orice roman este o lume. Ce bucurie mai mare poți încerca atunci când naști pentru prima dată un cuvânt pe cale naturală, nu prin cezariană și știi că acel cuvânt nu va mai fi doar al tău? De asta suntem scriitori. Să ne putem bucura, după luni de muncă, de o Operă nouă, care estre un organism viu, poate meduză, poate un monstru extraterestru, dar o ființă vie. Dar aș spune că scriitorul face și altceva: nenumește Numitul, ceea ce e infinit mai greu. Pentru că el ne desparte de denotative, de lucrurile prea prăfuite. El conjugă substantivul și declină verbul.

C.I.U: Muzica, așa cum scria Rimbaud despre cei trei Magi ai săi, este Marea Eliberatoare a Inimii, a Sufletului și a Spiritului. După umila mea părere, doar prin Muzică și prin Poezie putem ajunge la acel Katharsis atât de greu de găsit. Ce este Muzica pentru sufletul tău?

L.S: Eu cred că muzica și poezia sunt surori gemene, având același tată, ritmul și aceeași mamă, armonia. Poezia este muzică, muzica este poezie. După cum există o complementaritate a artelor. În urmă cu foarte mulți ani, am asistat la o serată, acasă la Ștefan Augustin Doinaș și Irinel Liciu. Întrebat care dintre arte i se pare a fi regina, suprema, Doinaș a răspuns fără ezitate: Dansul. Și și-a motivat preferința. Dansul înseamnă și poezie, și muzică, și sculptură, și plastică, și teatru. Avea dreptate sau spunea acest lucru fiind îndrăgostit iremediabil de soția sa, marea balerină Irinel Liciu, cea care s-a sinucis la moartea lui în 2002, într-una din poveștile de dragoste demne de pana unui Shakespeare? Cred că artele sunt legate între ele osmotic, comunicant, poezia fiind muzică, teatru, pictură (imaginile artistice) arhitectură, dans, sculptură. Și așa mai departe… Dar să nu uităm ritmul. El ne ființează, el ne dă un sens, el vorbește prin arte, vibrează, e undă divină…